Un însoțitor de îngrijire personală oferă o varietate de sarcini și treburi de îngrijire personală pentru, cu și persoanei pentru care sunt angajați. Cunoscuți și sub denumirea de asistență medicală la domiciliu sau îngrijitori, acești lucrători din domeniul sănătății efectuează îngrijire medicală, întreținere ușoară, comisioane de cumpărături și alte sarcini individualizate pentru nevoile, solicitările și planul de îngrijire personală ale fiecărui pacient. O diplomă de liceu nu este necesară pentru a deveni însoțitor de îngrijire personală și nici nu sunt necesare tipuri de certificări sau licențe pentru angajarea privată. În schimb, cerințele pentru a deveni însoțitor de îngrijire personală depind de tipul de sarcini de lucru așteptate de la însoțitor și de dacă însoțitorul intenționează să caute un loc de muncă printr-o agenție. Disponibilitatea de a-i ajuta pe ceilalți este cerința principală pentru a deveni un asistent personal.
Deși diploma de liceu nu este o condiție prealabilă pentru a deveni un însoțitor de îngrijire personală în serviciul privat, toți asistenții la domiciliu trebuie să fie alfabetizați funcțional și capabili de aritmetică de bază. Majoritatea însoțitorilor angajați printr-o agenție au și o diplomă de liceu sau un examen de dezvoltare educațională generală (GED) finalizat cu succes. În plus, majoritatea agențiilor de sănătate la domiciliu din SUA sau organizațiilor de hospice necesită, de asemenea, acreditări ale angajaților ca asistent de asistentă medicală certificată (CNA) pentru a deveni asistent de îngrijire personală din două motive majore. În primul rând, majoritatea cazurilor de îngrijire la domiciliu implică abilități CNA, cum ar fi monitorizarea semnelor vitale și asistență cu administrarea medicamentelor. În al doilea rând, Medicare și majoritatea companiilor de asigurări solicită această acreditare pentru a plăti agențiilor de îngrijire medicală la domiciliu pentru îngrijirea acoperită, cum ar fi un hospice la domiciliu sau după o internare la spital.
Deci, deși nu este o cerință, potențialii lucrători în domeniul sănătății la domiciliu își pot crește semnificativ șansele și opțiunile de a deveni un însoțitor de îngrijire personală prin obținerea certificării ca asistent de îngrijire medicală (CNA). În SUA, această procedură variază de la stat la stat, dar implică de obicei o clasă la nivel de colegiu comunitar și finalizarea cu succes atât a unui test de aptitudini, cât și a unui test scris. Asociația Națională pentru Îngrijire la Domiciliu și Hospice (NAHC) oferă, de asemenea, certificare ca asistent de îngrijire la domiciliu (HCA) pe baza unui curriculum și a unei proceduri de testare similare cu cerințele CNA ale majorității statelor. Lucrătorii de îngrijire personală care nu sunt CNA sunt cunoscuți ca „șezători” de către agenții și au sarcini limitate și mai puține oportunități de muncă.
Mulți îngrijitori preferă să devină un însoțitor de îngrijire personală ca asistent privat sau independent. În loc să obțină misiuni și salarii de la o agenție, munca independentă îi permite însoțitoarei să-și negocieze propriile ore și propria ei rată de salariu cu pacientul sau cu familia pacientului. Cel mai important aspect al muncii independente de serviciu privat este reputația îngrijitorului. Nu numai că pacienții anteriori sunt o referință minunată pentru potențiale locuri de muncă, dar sunt adesea o sursă importantă de trimitere pentru însoțitorul de îngrijire.