Claritromicina este numele generic pentru un medicament antibacterian oral comercializat sub marca Biaxin®. Utilizările obișnuite ale claritromicinei includ tratamentul anumitor ulcere, boala legionarilor și infecții cauzate de bacterii. Alte medicamente, alimente și afecțiuni preexistente pot interacționa toate cu medicamentul. Unele dintre aceste interacțiuni sunt ușoare, dar altele pot pune viața în pericol. Unul dintre cele mai mari riscuri ale claritromicinei este interacțiunea cu medicamente precum diluanții de sânge, medicamentele pentru inimă, statine, analgezice și sedative, precum și anumite medicamente pentru disfuncția erectilă sau convulsii.
Multe medicamente care sunt sigure la doze normale pot deveni toxice atunci când sunt combinate cu claritromicină. Antibacterianul afectează cât de bine procesează ficatul toxinele și această reducere a funcției hepatice poate duce la acumularea periculoasă a unui medicament în organism. Interacțiunile claritromicinei au fost raportate cu carbamazepină, clordiazepoxid, diazepam, colchicină și medicamente pe bază de ergot, cum ar fi medicamentele pentru migrenă.
Interacțiunile cu claritromicină sunt, de asemenea, posibile atunci când antibacterianul este luat cu medicamente utilizate pentru reglarea bătăilor inimii, cum ar fi digoxina. Acest lucru se datorează faptului că claritromicina poate modifica ritmul de la sine. Atunci când sunt combinate cu alte medicamente care modifică și ritmul cardiac, poate apărea o afecțiune potențial gravă, cunoscută sub numele de prelungirea intervalului QT. Pacienții care iau digoxină sau medicamente similare prezintă cel mai mare risc de interacțiuni cu claritromicină care afectează sistemul cardiovascular. Deoarece pacienții cu niveluri scăzute de potasiu sau magneziu au un risc crescut de prelungire a intervalului QT, pacienții care au niveluri epuizate sau care iau diuretice, care pot scădea aceste niveluri, ar trebui să discute despre utilizarea claritromicinei cu medicii lor.
Unul dintre efectele secundare potențiale ale diluanților de sânge, cum ar fi warfarina, este un risc crescut de vânătăi și sângerare. Claritromicina poate face ca medicamentul să subțieze prea mult sângele. Au fost raportate sângerări nazale, dar au fost raportate și cazuri de sângerare internă, unele dintre ele destul de severe.
Interacțiuni potențial grave cu claritromicină au fost raportate și la pacienții care luau teofilină, pimozidă, ranitidină, terfenadină, vardenafil, nevirapină și atazanavir. Unele raportări de tulburări de gândire și tulburări de somn au fost atribuite unei interacțiuni cu triazolam. Alte medicamente, cum ar fi itraconazolul și saquinavirul, au ca rezultat interacțiuni bidirecționale cu claritromicină, în care eficacitatea ambelor medicamente este afectată.
Pacienții cu boală hepatică sau renală trebuie monitorizați cu atenție dacă medicii lor aleg să prescrie claritromicină, deoarece antibacterianul poate reduce capacitatea acestor organe de a elimina toxinele. O atenție deosebită trebuie acordată celor cu insuficiență renală sau hepatică dacă iau medicamente pentru a se proteja împotriva interacțiunilor cu claritromicină. De obicei, medicii sunt, de asemenea, reticenți în a prescrie claritromicină pacienților cu miastenia gravis, o tulburare care provoacă slăbiciune musculară.