Producția de sticlă este, în general, împărțită în două categorii principale, și anume acele procese utilizate pentru fabricarea plăcilor și a produselor suflate sau turnate. Deși fiecare categorie prezintă o multitudine de produse separate, specializate, structura de bază a liniei de producție a sticlei pentru fiecare rămâne similară pentru majoritatea produselor. Sticla cu plăci sau float este un produs din tablă plană utilizat în principal pentru produse de vitrare, cum ar fi geamurile și pereții despărțitori. În aceste fabrici, sticla topită este trecută pe suprafața unei băi de staniu topit, producând o foaie de sticlă finită de grosime previzibilă și calitate excelentă a suprafeței. Instalațiile din sticlă suflată sau turnată fabrică sticle, borcane și articole decorative din bucăți mici de sticlă topită care sunt fie suflate manual în aer liber, fie mecanic în matrițe.
Sticla este un produs extrem de prolific întâlnit sub o serie de forme diferite în viața de zi cu zi. Cu toate acestea, este întâlnit în general doar în una dintre cele două forme de bază – sticlă plată în oglinzi, pereți despărțitori și ferestre și o multitudine de recipiente și obiecte ornamentale. Produsele din sticlă sunt realizate folosind fie procedee de sticlă flotată, fie suflată, fiecare dintre acestea având un număr mare de proceduri specializate pentru fabricarea unor produse specifice, cum ar fi sticla rezistentă la impact și la căldură sau autocurățantă. Linia de producție a sticlei flotante este utilizată pentru a face foile de sticlă plate găsite în geamurile ferestrelor și alte produse din plăci. Instalațiile din sticlă suflată produc sticle și ornamente fie manual, fie prin metode automate de producție a sticlei.
Linia de producție a sticlei flotante începe de obicei cu un proces de dozare în care materiile prime, cum ar fi varul sodic, nisipul siliciu și oxidul de calciu, sunt amestecate cu sticlă reciclată sau reciclată. Acest amestec este apoi trimis la un cuptor cu mai multe camere unde este încălzit la aproximativ 2,732 ° Fahrenheit (1,500 ° Celsius), reducându-l la o stare topită. Sticla topită este apoi plutită pe o baie de staniu topită la o temperatură de aproximativ 1,832° Fahrenheit (1,000° Celsius). Deoarece staniul este foarte fluid și sticla foarte vâscoasă, cele două nu se amestecă cu sticla, formând o foaie perfect plată, cu grosimea cuprinsă între 0.11 inci (3 mm) și 1 inch (25 mm). Odată ce foaia de sticlă trece peste baia de tablă, s-a răcit suficient pentru a fi trimisă într-un cuptor de recoacere, sau lehr, pentru a elimina stresul termic, după care este tăiată și depozitată pentru distribuție.
O linie de producție de sticlă suflată diferă ca aspect în funcție de produsele finale vizate implicate. Articolele ornamentale sunt de obicei suflate manual prin ridicarea unui bulgăre de sticlă topită dintr-un cuptor pe o țeavă de suflare și suflarea fizică a aerului în ea pentru a forma obiectul brut. Suflantul de sticlă întoarce obiectul în mod constant, adaugă sau taie bucăți de sticlă topită și aplatizează sau umflă anumite secțiuni pentru a forma produsul finit. Borcanele și sticlele de sticlă utilitare sunt în general realizate pe linii mari, automate de producție de sticlă, care sufla bucăți de sticlă topită de dimensiuni regulate în matrițe. Aceste produse sunt trecute prin mai multe procese de recoacere, gofrare și formare pentru a întări sticla, pentru a adăuga decorațiuni sau pentru a modela firele de șurub înainte de finalizare și distribuire.