Acidul ribonucleic mesager și acidul ribonucleic de transfer (ARNm și ARNt) sunt doi dintre acizii nucleici implicați în producerea proteinelor necesare conducerii vieții celulare. Ele constau din catene de baze nucleice care sunt ordonate după informațiile codificate în structura acidului ribonucleic (ARN) sau acidului dezoxiribonucleic (ADN) al celulei, moleculele responsabile de adăpostirea informației genetice transmise de la o generație la alta. Funcția ARNm este de a codifica enzimele, care sunt proteine care inhibă sau promovează reacțiile. Compozițiile proteinelor structurale care alcătuiesc țesuturile sunt, de asemenea, codificate de ARNm. Între timp, ARNt-ul acționează ca colector al aminoacizilor necesari și îi transferă proteinei în curs de sinteza.
Proteinele sunt lanțuri de aminoacizi numite polipeptide. Oamenii au 20 de tipuri diferite de aminoacizi, care, atunci când sunt asamblați, produc mii de proteine diferite. ARN-ul este compus din patru baze de acid nucleic: adenină, uracil, citozină și guanină (A, U, C și G). Fiecare grup de trei baze adiacente pe moleculele de ARNm cuprinde un codon, făcând posibile 64 de coduri diferite (patru baze ridicate la a treia putere). ARNm și ARNt pot forma legături temporare de-a lungul codonului prin potrivirea fiecărei baze de ARNm cu opusul său: A cu U și G cu C.
Proteinele enzimatice și structurale trebuie copiate exact din informația genetică celulară. Codificarea greșită a unei proteine este o sursă de mutație în interiorul unei celule. Informațiile pentru sinteza proteinelor sunt copiate din ADN-ul sau ARN-ul genetic într-o nouă moleculă de ARNm. ARNm se deplasează în afara nucleului și se leagă temporar cu acidul ribonucleic ribozomal (ARNr) încorporat într-o structură minusculă numită ribozom. Un ribozom este locul de sinteza a noii proteine.
Lucrând împreună, ARNm și ARNt asigură că ordinea acestor aminoacizi este corectă. În timp ce ARNm este reținut de ARNr la ribozom, următoarele trei baze de acid nucleic, reprezentând următorul codon, sunt expuse. Aminoacizii asamblați anterior sunt ținuți în apropiere de un alt loc de pe ribozom.
ARNt-ul acidului nucleic constă dintr-un situs reactiv, numit anticodon, care se potrivește cu codonul său opus de pe ARNm. La un capăt al ARNt se află aminoacidul dorit. ARNm și ARNt se leagă temporar la locul codonului, permițând aminoacidului de pe ARNt să se apropie suficient de aminoacidul anterior pentru a forma o legătură peptidică. ARNt este apoi eliberat și ribozomul trece la următorul codon de pe ARNm.
Cu fiecare transfer al unui aminoacid de către ARNt, lanțul polipeptidic devine mai lung. Un codon special, numit codon stop, marchează sfârșitul procesului de asamblare, iar lanțul polipeptidic este eliberat. Lanțul se numește acum proteină. Moleculele de ARNm și ARNt sunt reciclate sau descompuse de enzime pentru conținutul lor de acid nucleic și utilizate din nou în sinteza ARNm proaspăt.