Septul pellucidum este un mic perete membranar din creierul oamenilor și al unor animale. Sarcina sa principală este de a separa ventriculii laterali, căi de trecere importante în țesutul cerebral, iar membrana formează ceea ce este practic o barieră între aceste secțiuni. În ceea ce privește localizarea, se extinde de la corpul colos, o colecție de fibre neuronale sub cortex, până la fornix, un grup de fibre deasupra talmului. În afară de acest rol divizionar, nu se crede că are o funcție anume în sine; la fel, o absență sau o malformație gravă aici poate provoca o serie de probleme de dezvoltare potențial grave.
Bazele anatomiei creierului
Creierul uman este un organ complex și, deși adesea pare oarecum omogen în scanări sau fotografii, țesuturile sale îndeplinesc o serie de funcții foarte diferite și foarte specifice. Ascuns vederii sub masa gri de pliuri și cute ale țesuturilor este un întreg univers de semnalizare chimică și comenzi sinaptice. Diferiții lobi și partiții au fiecare propriile sarcini specifice și toate părțile lucrează în mod necesar împreună pentru a permite corpului să funcționeze optim. Privind lucrurile dintr-o perspectivă mai universală, membrana nu este neapărat demnă de remarcat. În comparație cu centrii nervoși mai centralizați, este doar o membrană; rolul său este mai mult funcțional decât este intrinsec util. Faptul că face parte din creier îl face totuși important, iar funcționarea creierului nu este de obicei aceeași fără el.
Locație specifică
Această membrană are o formă subțire, triunghiulară și este situată în centrul creierului, aproape de linia mediană, aproape exact între emisfera dreaptă și stângă. Este înconjurat pe trei laturi – deasupra, dedesubt și în față – și este conectat la corpul colos, mănunchiul de fibre neuronale care leagă emisferele cerebrale. Pe ambele părți sunt ventriculii laterali, care sunt umpluți cu lichid cefalorahidian. În spate, este conectat la fornix, fibre care transportă semnale din hipocamp.
Nu transportă semnale și nici nu conduce energia pe cont propriu și nu are loc nicio procesare aici. Majoritatea savanților sunt de acord că funcția sa principală este de a servi ca o diviziune moale și oarecum maleabilă între alte părți ale creierului, mai critice. Natura flexibilă și subțire a membranei înseamnă că poate acționa ca o partiție fără a împiedica niciun proces și, de fapt, poate servi ca un fel de tampon, păstrând semnalele conținute și acolo unde trebuie să fie.
Din ce este făcut
Membrana este compusă din două straturi numite lamine septi pellucidi, fiecare dintre ele alcătuit atât din substanță cenușie, cât și din substanță albă. Înainte de naștere, există cavități sau diviziuni între straturile septului pellucidum. Aceste straturi fuzionează de obicei în primele șase luni de viață, pe măsură ce creierul crește și se dezvoltă și pe măsură ce craniul se întărește. Această fuziune nu se întâmplă întotdeauna, totuși; oamenii de știință estimează că aproximativ 10% dintre oameni au membrane care sunt deschise sau sigilate incorect. Deși majoritatea persoanelor cu această afecțiune nu par să aibă niciun simptom, aceasta a fost vag legată de tulburări mentale și probleme de vorbire.
Variații comune
Există mai multe variații în formare care sunt de obicei considerate „normale”. Un cavum vergae, de exemplu, este o separare în straturile membranei din spatele membanei, extinzându-se de obicei până la spleniul corpului calos. Ca punct de referință, spleniul este porțiunea cea mai din spate a corpului calos. Cavum septum pellucidum, în mod similar, este un spațiu lângă partea din față a membranei. În cele mai multe cazuri, aceste variații nu provoacă dificultăți și, în multe cazuri, cei afectați habar nu au decât dacă există ocazie pentru o scanare formală a creierului la un moment dat.
Probleme de formare
Totuși, dacă septul pellucidum nu se formează deloc, pot exista unele probleme mai grave. De cele mai multe ori, o absență totală este cauzată de o mutație genetică. De exemplu, o membrană lipsă este unul dintre simptomele majore ale unei afecțiuni numite displazie septo-optică, în care pacientul are, de asemenea, un nerv optic subdezvoltat și adesea o anumită deficiență hipofizară. Alte probleme pot include convulsii, probleme de coordonare și disfuncție a hipotalmului.