Fiziopatologia edemului variază în funcție de tipul de edem pe care suferă. Retenția excesivă a lichidului interstițial caracteristic edemului poate fi cauzată de un consum excesiv de sare sau de incapacitatea de a elimina în mod corespunzător sodiul din organism. Edemul poate fi, de asemenea, cauzat de circulația deficitară sau de alte afecțiuni cardiace și pulmonare. Alternativ, umflarea palpabilă a părților corpului poate fi cauzată de blocaje ale sistemului circulator sau probleme cu reglarea celulară a fluidului. Deoarece edemul este de obicei un simptom al altor tulburări, medicii trebuie să determine fiziopatologia edemului de la caz la caz pentru a ajuta la tratarea pacienților lor.
Problemele cardiace sunt frecvent asociate cu fiziopatologia edemului la plămâni. Edemul pulmonar apare atunci când lichidul se acumulează în jurul plămânilor. Acesta este un simptom caracteristic al bolii coronariene, problemelor valvelor cardiace, cardiomiopatiei și hipertensiunii arteriale nereglate. Acest tip de edem este periculos, deoarece poate duce la pneumonie, deoarece alvelolii din plămâni se umplu cu lichid în loc de aer. Medicii vor prescrie adesea diuretice pentru a reduce edemul pulmonar.
Deși edemul pulmonar este adesea legat de probleme cardiace, alte cauze non-cardiace sunt asociate cu fiziopatologia edemului la plămâni. Această afecțiune poate indica faptul că pacientul se confruntă cu o infecție pulmonară sau o reacție la medicamente sau alergeni de mediu. Unii pacienți pot prezenta edem pulmonar ca urmare a expunerii la toxine din mediu. Oamenii sănătoși pot experimenta acumularea de lichid în plămâni pe măsură ce călătoresc sau trăiesc printre locații de mare altitudine.
Tulburările la nivelul plămânilor și rinichilor sunt, de asemenea, agenți comuni în fiziopatologia edemului. Aceste organe sunt de obicei asociate cu edem generalizat care provoacă umflături în întregul corp. Ficatul și rinichii sunt în primul rând responsabili pentru filtrarea toxinelor și a sărurilor din fluidele corporale. Dacă fie a fost deteriorat, fie este inundat cu o cantitate excesivă de aceste substanțe chimice dăunătoare, rezultatul poate fi umflarea vizibilă a picioarelor, mâinilor și feței. Edemul generalizat implică de obicei lichid în afara celulelor.
Fiziopatologia edemului care este localizat în extremități sau regiuni individuale ale corpului este de obicei obstrucția venelor care ar transporta de obicei sânge și lichid din acea parte a corpului. Astfel, edemul localizat poate fi un simptom revelator al cheagurilor de sânge, traumatismelor sau tumorilor. Edemul la nivelul extremităților poate duce la durere și răni ale pielii.
În timpul sarcinii, echilibrele chimice din sânge se schimbă adesea. Majoritatea femeilor prezintă edem localizat la extremitățile inferioare în timpul sarcinii. Acest lucru poate fi inconfortabil, dar ar trebui să fie alarmant numai atunci când are un debut rapid sau umflarea este prezentă și pe față și pe mâini.