Tetraciclina este un antibiotic care poate fi prescris pentru a trata unele tipuri de rozacee, care este o afecțiune care provoacă roșeață, iritație și umflare a feței. În general, este eficient în reducerea inflamației după una până la două luni, dar în general nu reduce roșeața și nu este curativ. Doxiciclina este derivatul tetraciclinei cel mai des prescris pentru rozacee.
Există patru subtipuri de rozacee, care se pot agrava progresiv dacă nu sunt tratate. Subtipul 1 provoacă roșeață care poate să semene cu arsurile solare, dar fără inflamație. Subtipul 2 provoacă umflături și pustule asemănătoare acneei pe față. Subtipurile 3 și 4 provoacă umflarea severă a nasului și eventual iritarea ochilor. Utilizarea tetraciclinei pentru rozacee este adesea eficientă în reducerea umflăturilor și a pustulelor asemănătoare acneei de subtipul 2, dar nu tratează simptomele celorlalte subtipuri.
Luarea tetraciclinei pentru rozacee funcționează în primul rând prin reducerea directă a inflamației, mai degrabă decât prin uciderea bacteriilor. Spre deosebire de pustulele acneice, care pot fi tratate și cu tetraciclină, pustulele cauzate de rozacee, în general, nu conțin bacterii. Cu toate acestea, tetraciclina reduce umflarea prin menținerea intacte a vaselor mici de sânge de pe față și prin reducerea sensibilității pielii.
Un curs de tetraciclină pentru rozacee începe de obicei cu o doză de aproximativ 100 de miligrame de două ori pe zi. Dacă acest tratament produce o îmbunătățire marcată după una sau două luni, doza poate fi redusă la o singură tabletă zilnică cu eliberare prelungită de 40 de miligrame. Această doză este cunoscută ca doză antiinflamatoare sau doză sub-antimicrobiană, deoarece nu este suficientă pentru a ucide bacteriile, dar este de obicei eficientă pentru a menține inflamația la distanță. Alternativ, odată ce inflamația este sub control, medicul poate prescrie un antibiotic topic care se aplică direct pe piele.
Doza antiinflamatoare sau antibioticul topic este preferată atunci când este posibil, deoarece pacienții care primesc o doză mai mică de tetraciclină pentru rozacee sunt mai puțin susceptibili de a prezenta efecte secundare, cum ar fi diaree sau sensibilitate la lumină, decât cei cu o doză mai mare. În plus, prevalența tetraciclinei și a derivaților de tetraciclină pentru tratarea infecțiilor bacteriene a condus la unele tulpini de bacterii să devină rezistente la aceste medicamente. Reducerea numărului de pacienți cu aceste medicamente în cadrul unei populații ajută medicamentele să rămână eficiente mai mult timp.