Tectul este regiunea creierului situată în secțiunea dorsală sau din spate a trunchiului cerebral, în secțiunea mijlocie a creierului. Cuvântul tectum este latin pentru „acoperiș”, indicând poziția acestei regiuni în ceea ce privește trunchiul cerebral. Tectul mezencefal are, de asemenea, proiecții care duc la măduva spinării, permițând un timp de răspuns rapid la stimuli. La mamifere, funcția sa este de a procesa inputul auditiv și, precum și unele reflexe vizuale. La non-mamifere, tectul cuprinde principala zonă vizuală a creierului, similar cu funcția cortexului cerebral la mamifere.
Există două tipuri principale de receptori în tectum: coliculii superiori și coliculii inferiori. Coliculii superiori controlează mișcările primare ale ochiului și procesarea vizuală preliminară la om. Intrarea vizuală este colectată de la retină și impulsurile sunt apoi transmise către coliculii superiori. Mișcarea ochilor și chiar mișcările de întoarcere a capului și de atingere a brațului sunt apoi inițiate ca răspuns la stimuli.
Coliculii inferiori sunt preocupați de procesele auditive. Este situat chiar sub coliculii superiori, iar cei doi lucrează împreună pentru a integra datele de locație sonoră și intrare vizuală pentru a oferi un sentiment de spațiu și locație. Undele sonore sunt colectate de cohlee, partea interioară a urechii, și transmise prin nervul auditiv către coliculii inferiori. De acolo, aceste impulsuri sunt apoi transmise talamusului și procesate de cortexul auditiv. Este un proces complicat care are loc în microsecunde.
Bolile tectumului sunt rare, dar apar la aproximativ 10% dintre copiii cu vârsta între trei și 16 ani, cauzate de o creștere spontană a celulei gliale. Acest tip de tumoare cerebrală are o creștere lentă și este de obicei asimptomatică. Când apar simptome, acestea pot include dureri de cap, greață, vărsături și mișcări neregulate ale ochilor sau un mers neregulat. Îndepărtarea chirurgicală este limitată din cauza structurii delicate a tectumului, iar radiația nu este recomandată. Pot fi efectuate teste de diagnostic, cum ar fi examenul fizic, o tomografie axială computerizată (CT) sau o biopsie, iar prognosticul este de obicei pozitiv cu monitorizare regulată.
Multe zone ale creierului nu sunt încă înțelese complet, iar cercetările sunt în desfășurare. Studiul tectumului mezencefalului atât la mamifere, cât și la non-mamifere a dat multe informații despre modul în care diferitele specii procesează stimulii din afara. Cercetările ulterioare pot contribui la progrese în medicina pentru tulburări precum boala Parkinson și accidentul vascular cerebral, unde auzul și vederea sunt afectate negativ.