În economia actuală condusă de computere, întreprinderile trebuie să răspundă pericolului pierderii de date și timpilor de nefuncționare costisitoare asociate cu defecțiunile hardware și software, defecțiunile echipamentelor, actele de terorism și dezastrele naturale. Ca parte a fiecărei analize de impact asupra afacerii, conducerea companiei trebuie să stabilească obiective specifice pentru recuperarea în caz de dezastru, inclusiv obiectivul punctului de recuperare (RPO). Obiectivul punctului de recuperare este perioada retroactivă la care datele pot fi restaurate după un dezastru și totuși permit companiei să reia operațiunile normale. Cu alte cuvinte, RPO se referă la cantitatea acceptabilă de pierdere potențială de date, în termeni de timp, pe care compania o poate tolera. Obiectivul punctului de recuperare determină frecvența copiei de rezervă a datelor cheie de afaceri și tehnologia implicată în acel proces.
Deși ar putea părea prudent să păstrați toate datele de rezervă la minut, costul pentru a face acest lucru poate fi prohibitiv, mai ales dacă o companie dorește să stocheze informații în afara site-ului. Fiecare companie trebuie să cântărească cu atenție nevoile sale reale de recuperare a informațiilor critice în raport cu costurile unui sistem de recuperare propus. De exemplu, băncile și bursele nu pot tolera nicio pierdere de date, necesitând un „RPO punct de eșec” actualizat sau continuu. Un cabinet medical are date critice despre pacient și date financiare pe sistemul său computerizat, dar poate relua operațiunile dacă informațiile sunt restaurate din backup cu o seară înainte, numită „RPO de închidere a afacerii”. În cele din urmă, un adolescent care joacă jocuri și navighează pe net pe computerul său de acasă poate avea un „RPO zero”, ceea ce înseamnă că nu are o nevoie serioasă de rezervă.
Pe lângă obiectivul punctului de recuperare, un plan de continuitate a afacerii conține și un obiectiv de timp de recuperare (RTO), un timp vizat de la momentul eșecului până la restaurarea datelor. De exemplu, o companie poate decide că trebuie să reia activitatea normală în termen de șase ore de la un dezastru pentru a minimiza pierderile financiare. Sistemele de recuperare a datelor utilizate de companie trebuie să ofere o restaurare completă a datelor critice într-o fereastră de șase ore. În timp ce RPO determină frecvența de rezervă, RTO determină tehnologia de recuperare. Diverse modalități de backup și recuperare de pe benzi, discuri, hard disk-uri externe, stocare online și site-uri fizice alternative conectate prin sisteme de telecomunicații oferă toate grade diferite de accesibilitate, securitate și rată de recuperare.
Mai mulți factori cheie intră în determinarea unui obiectiv punct de recuperare. În primul rând, conducerea companiei trebuie să separe informațiile care sunt absolut esențiale pentru operațiunile de bază pentru a reduce costurile de replicare și stocare a datelor. Dacă o companie dorește să reproducă și să stocheze toate datele, inclusiv datele necritice, poate fi nevoită să reducă frecvența de replicare pentru a limita costurile. Pentru sistemele de recuperare continuă, fiabilitatea datelor replicate în timpul unui dezastru pe termen lung nu poate fi garantată. Dacă compania dorește protecție regională, cu stocare în afara amplasamentului, costurile de întreținere a fibrei întunecate, a tehnologiei DWDM (Dense Wave Division Multiplexor) sau a liniilor de telecomunicații vor necesita RPO-uri mai lungi.