Deși falimentul și insolvența sunt uneori folosite în mod interschimbabil, ei sunt de fapt termeni foarte diferiți. Insolvența poate duce la faliment, dar este o definiție informală care descrie o persoană care nu poate plăti datorii sau care are datorii care depășesc activele. Falimentul este un concept legal formal în care guvernul a intervenit pentru a rezolva datoriile unei persoane sau unei afaceri insolvente.
Falimentul și insolvența sunt adesea legate, deoarece starea de insolvență poate duce la proceduri oficiale de faliment. Cu toate acestea, în anumite cazuri, o afacere poate fi capabilă să funcționeze fără teama de faliment, în ciuda faptului că este insolvabilă din punct de vedere tehnic în prezent. Pentru a înțelege cum se leagă falimentul și insolvența, este important să înțelegem starea exactă a insolvenței.
Există două tipuri principale de insolvență: fluxul de numerar și bilanțul. Insolvența fluxului de numerar este, în general, o problemă mare, deoarece înseamnă că o persoană sau o întreprindere nu poate plăti datoriile atunci când acestea sunt scadente. Acest lucru poate duce foarte rapid ca creditorii să solicite o procedură de faliment împotriva debitorului, cunoscută sub numele de faliment involuntar.
Insolvența bilanțului are loc atunci când activele nete ale unei afaceri valorează mai puțin decât pasivele nete. Deși acest lucru poate fi rău pe termen lung, atâta timp cât veniturile din fluxul de numerar îndeplinesc obligațiile datoriei, o afacere este relativ ferită de faliment. Majoritatea afacerilor încep cu bilanțuri negative, deoarece contractează împrumuturi pentru a cumpăra echipamente, închiriere spații și angaja personal înainte de a avea bani. Atâta timp cât datoriile datorate sunt datorii pe termen lung și se fac plăți regulate, în general, nu este necesar ca o întreprindere să aibă activele pentru a rambursa toate datoriile simultan.
Circumstanțele care duc la faliment și insolvență pot fi rezultatul unei gestionări defectuoase a afacerii, o schimbare neașteptată a pieței, o recesiune sau chiar un dezastru natural. Oricare ar fi cauza, declarația de faliment este în general rezultatul unei insolvențe clare, cel puțin la nivelul fluxului de numerar. Pe măsură ce debitorii nu își plătesc datoria, creditorii tind să devină din ce în ce mai vehemente în insistența lor asupra plății. Când debitorului devine clar că nu are nicio modalitate de a ajunge din urmă cu pasivele, poate fi timpul să declare faliment și să ceară ajutor guvernului. Prin urmare, falimentul este procesul de definire legală a unei situații financiare ca fiind insolvabilă.
Insolvența @hile poate să nu aibă efecte negative asupra creditului, atâta timp cât plățile sunt efectuate, falimentul poate afecta grav creditul pentru mulți ani. Când se determină falimentul, o persoană poate considera că este aproape imposibil să se califice pentru credite ipotecare, împrumuturi, carduri de credit sau programe de refinanțare. În unele regiuni, atunci când falimentul este utilizat pentru a stinge datorii, acesta poate include poprirea salariului pentru rambursarea creditorilor. Cu toate acestea, falimentul și insolvența nu sunt întotdeauna inevitabile în toate cazurile, iar mulți experți financiari recomandă să obțineți consiliere financiară bună de îndată ce soldurile negative devin evidente.