Memoria semantică este porțiunea memoriei pe termen lung care se preocupă de idei, semnificații și concepte care nu sunt legate de experiențele personale. Împreună cu memoria episodică, formează secțiunea memoriei pe termen lung cunoscută sub numele de memorie declarativă. Memoria pe termen lung include, de asemenea, memoria procedurală, care este memoria modului de a face lucrurile. Aceste trei tipuri diferite de memorie pe termen lung interacționează între ele pentru a le permite oamenilor să facă totul, de la citirea unei cărți până la zborul unei navete spațiale.
Acest tip de memorie se referă la fapte independente, cum ar fi ce este un frigider, împreună cu concepte care pot fi mai greu de definit. În schimb, memoria episodică implică evenimente de relevanță personală, cum ar fi numele copilului vecinului de alături. Un exemplu de memorie semantică ar fi o discuție cu cineva în care el sau ea menționează că deține o pisică. În loc să-și amintească o anumită amintire episodică a unei pisici, cineva poate ridica definiția semantică a unei pisici pentru a înțelege despre ce vorbește cealaltă persoană.
Poate fi nevoie de mai multe expuneri la o idee sau un concept pentru ca o definiție să rămână în memoria semantică. Acest tip de memorie poate deveni confuz și în primele etape ale învățării, cum ar fi, de exemplu, atunci când cineva se luptă să înțeleagă că două stiluri radical diferite de scaune sunt considerate ambele scaune, înțelegând în același timp diferența dintre un scaun și o bancă. Acest tip de memorie este activ mai ales în copilărie, deoarece copiii întâlnesc constant concepte noi care trebuie definite și păstrate în memoria semantică.
Memoria semantică joacă, de asemenea, un rol în multe activități umane. De exemplu, memoria procedurală oferă informații despre cum să citești un ziar, dar este memoria semantică care amintește ce înseamnă diferitele litere și cum se leagă între ele în cuvinte. De asemenea, permite cititorului să înțeleagă comunicațiile scrise în mai multe fonturi, deoarece creierul înțelege conceptul de literă, mai degrabă decât un exemplu specific de scrisoare.
Oamenii folosesc în mod constant informațiile stocate în memoria lor pe termen lung pentru a face față unei game variate de situații, de la situații cu totul noi, cum ar fi să învețe cum să zbori cu avionul, până la evenimente de rutină, cum ar fi dușul. Deteriorarea oricărei părți a memoriei poate provoca confuzie și suferință, deoarece creierul poate avea dificultăți în contextualizarea unei activități sau a unui eveniment fără asistență din partea memoriei pe termen lung.