Tehnica de schimbare a băncilor oferă o modalitate prin care sistemele computerizate pot accesa mai multă memorie decât ar fi capabile altfel. Atunci când un procesor de computer este limitat la o anumită cantitate de spațiu de memorie adresabil, pot fi configurate bănci suplimentare de memorie pe care procesorul le poate utiliza. Aceste bănci separate pot fi apoi folosite pentru a comuta de la codul care nu mai este utilizat, cum ar fi memoria de numai citire (ROM) utilizată la pornirea computerului și pentru a deschide bănci de memorie pentru mai mulți utilizatori din sistem sau pentru a stoca memorie pentru alte dispozitive din sistem.
Schimbarea băncilor a apărut ca o modalitate eficientă din punct de vedere al costurilor de a menține computerele în funcțiune în anii 1980, fără a fi nevoie să înlocuiți procesorul. A găsit o bună utilizare pe sistemele de computer mai vechi de 8 biți, prelungind durata de viață utilă a unui computer prin simpla adăugare de mai multă memorie. Pe măsură ce sistemele mai noi au fost dezvoltate, au implementat și metode de comutare bancară, astfel încât programele create pe sistemele mai vechi să poată rula în continuare.
Modul în care funcționează schimbarea băncilor este prin implementarea a ceea ce se numește o tehnică de blocare. Încuietoarea este într-adevăr un fel de comutator care comută spațiul de adrese pe care îl folosește procesorul computerului. De exemplu, computerele pe 8 biți utilizează un spațiu de adresă de 16 biți, ceea ce înseamnă că sunt capabile să lucreze doar cu 64K, sau 65,536, locații de memorie individuale la un moment dat. Când a fost adăugat un dispozitiv de blocare, fie prin intermediul software-ului, fie al hardware-ului, acesta putea comuta între mai multe bănci de memorie.
Latch-ul este configurat separat de procesor, lăsând comutarea băncii în mâinile unei operațiuni externe. În unele cazuri, este pur și simplu puțin ascuns în registrul superior al adreselor de memorie și comutat după cum este necesar de sistemul de operare al computerului sau de un alt software. Pe măsură ce memoria se umple, procesorul poate verifica bitul din partea de sus și poate comuta la o altă bancă. Alte metode de decodare a latch-ului implicau porturi adresabile pe biți care acordau acces la o altă bancă de memorie.
Schimbarea băncilor și-a găsit drumul într-o serie de console de jocuri video din epocă. Cartușele ROM ar fi echipate cu hardware suplimentar încorporat, care ar extinde consola dincolo de spațiul de memorie disponibil limitat, permițând o grafică mai bună în jocuri și un joc mai lung prin etape suplimentare. Cu toate acestea, pe măsură ce tehnologia și tehnicile s-au îmbunătățit, metoda a căzut din uz. Unele sisteme de operare moderne pot încă emula schimbarea băncilor pentru a opera software mai vechi. Multe sisteme informatice încorporate moderne, acele sisteme informatice încorporate într-un alt dispozitiv sau sistem și concepute de obicei pentru a îndeplini o singură sarcină, folosesc încă comutarea bancară datorită rentabilității și ușurinței sale de utilizare.