Un verb puternic este un verb dintr-o propoziție care asigură vocea activă în acea propoziție, mai degrabă decât verbele slabe care creează adesea voce pasivă într-o propoziție. În timp ce anumite verbe pot crea mai ușor voce activă și acționează ca verbe puternice destul de des, majoritatea verbelor pot fi potențial puternice sau slabe, în funcție de modul în care sunt utilizate. Un verb puternic este de obicei singur într-o propoziție, adesea fără un verb auxiliar și indică clar acțiunea efectuată de subiectul propoziției. În „Câinele a mestecat osul”, verbul „a mestecat” este puternic, în timp ce într-o propoziție precum „Osul a fost mestecat de câine”, devine slab.
Ordinea corectă a cuvintelor și eliminarea cuvintelor slabe sau inutile dintr-o propoziție pot ajuta adesea la producerea unei propoziții cu un verb puternic, mai degrabă decât unul slab. Una dintre funcțiile principale ale unui verb puternic este de a asigura vocea activă în cadrul unei propoziții, ceea ce face ca propoziția să se simtă mai puternică și mai directă. Acest lucru se face de obicei prin începerea unei propoziții cu un subiect care ia măsuri în acea propoziție, mai degrabă decât începerea propoziției cu un obiect direct sau indirect și încorporarea subiectului în propoziție mai târziu.
Utilizarea unui verb puternic creează de obicei acțiune directă în cadrul unei propoziții, producând o linie clară și ușor de înțeles pentru un cititor. Într-o propoziție de genul „Omul a lovit mingea cu bâta și a alergat în jurul bazelor”, sensul este clar, iar acțiunea este puternică și directă. Cuvântul „loviți” din această propoziție este un verb puternic, la fel ca „a alergat” și este singur, fără verbe auxiliare. Un cititor al acestei propoziții poate spune clar care este acțiunea și întregul eveniment are un sentiment de imediatitate și „putere” în spate.
Când nu se folosește un verb puternic, totuși, se găsește în mod obișnuit un verb slab și propoziția își pierde adesea simțul de putere și acțiune pe care le-ar fi putut avea. Dacă exemplul anterior a fost rescris ca „Mingea a fost lovită de omul care a alergat în jurul bazelor”, acțiunea a devenit oarecum diluată și sensul a devenit mai puțin clar. Verbul slab din acea propoziție este expresia „a fost lovit”, care a luat un auxiliar, iar subiectul propoziției a devenit aparent mingea, mai degrabă decât bărbatul. Fără a folosi un verb tare, acțiunea secundară din propoziție, omul alergând în jurul bazelor, devine și ea confuză, iar curgerea propoziției devine agitată și slabă.