William Howard Taft, al 27-lea președinte al Statelor Unite ale Americii, s-a născut la 15 septembrie 1857, la Cincinnati, Ohio. Louise Torrey Taft, mama lui, era originară din Massachusetts și a doua soție a lui Alphonso Taft. Alphonso, tatăl lui William Howard Taft, era un locuitor din Vermonter care se mutase la Cincinnati cu 20 de ani înainte de nașterea fiului său pentru a-și înființa un cabinet de avocatură. A devenit judecător și în cele din urmă a ocupat funcțiile de secretar de război și procuror general în timpul președinției lui Ulysses S. Grant.
Când a crescut, William Howard Taft a fost un student bun. În 1874, a fost admis la Universitatea Yale. La Yale, el a fost studios și foarte plăcut. A absolvit ca salutatorian al clasei sale în 1878 și s-a întors în Ohio pentru a intra la Facultatea de Drept din Cincinnati.
După absolvirea facultății de drept în 1880, lucrurile s-au mișcat rapid pentru Taft. A trecut examenul de baro din Ohio în scurt timp și, în 1881, a fost numit procuror asistent al comitatului Hamilton, Ohio. Din 1883 până în 1887, Taft a petrecut câțiva ani în Cincinnati, lucrând ca avocat în practică privată. În acest timp, a devenit avocat asistent al comitatului Hamilton.
La 19 iunie 1886, Taft s-a căsătorit cu Helen Herron. Helen, pe care Taft a poreclit-o „Nellie”, a fost o femeie inteligentă ale cărei ambiții pentru soțul ei ar fi esențial în evoluția carierei sale. Pe parcursul căsătoriei lor, Taft și Nellie vor avea trei copii: Robert Alphonso (1889–1953), Helen Herron (1891–1987) și Charles Phelps (1897–1983).
În 1900, președintele McKinley l-a trimis pe Taft să servească ca administrator civil șef în Filipine. Taft a construit școli și drumuri, a îmbunătățit economia și a căutat alte modalități de a ajuta poporul filipinez. În 1901, Taft a devenit primul guvernator civil al Filipinelor și a continuat să-și desfășoare munca pentru obținerea independenței filipineze.
După asasinarea lui McKinley, președintele Theodore Roosevelt l-a văzut pe Taft ca pe un bun valoros și l-a repartizat pe postul de secretar de război. Din 1904 până în 1908, Taft a supravegheat construcția Canalului Panama.
Până la alegerile prezidențiale din 1908, Taft devenise strâns identificat cu Roosevelt. Roosevelt a refuzat să candideze la președinție și, în schimb, și-a folosit influența pentru a asigura nominalizarea lui Taft. William Howard Taft a câștigat aceste alegeri, devenind al 27-lea președinte al Statelor Unite.
Din păcate pentru Taft, Roosevelt s-a dovedit a fi un act greu de urmat. Lui Taft îi lipsea flerul politic și geniul lui Roosevelt pentru a vorbi în public. Președinția lui Taft a fost mult bântuită de spectrul primei și celei mai mari iubiri: legea. Marea sa încredere în lege a fost dovedită de cele 80 de procese antitrust pe care le-a pus în mișcare în timpul mandatului. Un astfel de proces a fost îndreptat împotriva US Steel, în contradicție directă cu o înțelegere acceptată de Roosevelt. Roosevelt era foarte nemulțumit de acțiunile omului pe care îl ajutase să-l plaseze în funcție, iar relația dintre cei doi bărbați s-a deteriorat brusc.
Președinția lui Taft a fost caracterizată prin susținerea arbitrajului mondial pentru soluționarea conflictelor, politică externă care a îmbrățișat practica „diplomației dolarului” și dizolvarea trusturilor. Taft a susținut al 16-lea amendament la Constituție și a numit șase judecători la Curtea Supremă a SUA.
Deși a urmărit pacea mondială, până la alegerile din 1912, Taft și Roosevelt au fost angajați într-o bătălie personală. Frustrat și sătul, Roosevelt s-a hotărât să-i reia controlul lui Taft. Taft, însă, a câștigat nominalizarea Partidului Republican. Nedescurajat, Roosevelt și-a format propriul partid, Partidul Progresist sau Bull Moose. În cele din urmă, au împărțit votul republican, iar Woodrow Wilson, candidatul democrat, a luat alegerile.
În cariera sa post-prezidenţială, Taft a predat dreptul la Facultatea de Drept din Yale. A fost ales președinte al Asociației Baroului American. În 1921, a fost numit de către președintele Warren Harding, judecător-șef al Curții Supreme a Statelor Unite. Taft este singurul președinte american de până acum care deține funcția de Chief Justice și singurul individ care conduce atât ramurile judecătorești, cât și cele executive ale guvernului.
În cele din urmă, Taft făcea din nou munca pe care o iubea, bucurându-se enorm de mandatul său la Curtea Supremă. În cele din urmă, însă, în februarie 1930, bolnav de boală de inimă, nu a avut de ales decât să se pensioneze. William Howard Taft a murit aproape exact o lună mai târziu, la 8 martie 1930, și a devenit primul președinte american care a fost înmormântat în Cimitirul Național Arlington.