Ochii feței umane sunt protejați de o structură osoasă care înconjoară fiecare ochi individual, numită orbită. Aceste două deschideri sau cavități în formă de con constau dintr-o bază și patru pereți formați din oase separate care se unesc. Marginea peretelui medial al orbitei cea mai apropiată de nas este ușor mai jos pentru a da naștere nasului și pentru a crea definiția structurală familiară a feței. Fisura orbitală inferioară este porțiunea care înconjoară ochii dintre secțiunea laterală a peretelui, mai aproape de urechi, și podeaua sau baza orbitei.
În anatomia umană, o fisură este o diviziune naturală sau o despicare care se găsește într-o parte a corpului. Formată din două oase separate, fisura orbitală inferioară este de fapt un gol ca un șanț care permite nervilor și vaselor de sânge să furnizeze zonei ochilor semnale cheie de la creier și măduva spinării și cu substanțe nutritive esențiale printr-un flux sanguin constant în zonă. . Cele două oase care formează fisura orbitală inferioară sunt osul sfenoid și maxilarul.
Osul sfenoid este un os conic care se află chiar anterior sau în fața osului temporal pe partea laterală a feței, secțiunea denumită în mod obișnuit tâmple. Forma sa în formă de pană, cu marginile sale mediale extinse, asemănătoare aripilor, ajută la formarea secțiunii laterale sau laterale a orbitei. Maxila, sau osul maxilarului superior, ajută la formarea curburii mediale inferioare a orbitei oculare, cea mai apropiată de nas. Fisura orbitală inferioară situată în această zonă găzduiește părți importante ale sistemului nervos, cum ar fi nervul maxilar și ramurile sale și ramuri urcatoare ale ganglionului sfenopalatin.
Fără această crăpătură canelată, cunoscută sub numele de fisura orbitală inferioară, porțiunea feței care înconjoară ochi nu ar fi în măsură să trimită și să primească mesaje chimice și electrice, ceea ce duce la incapacitatea ochilor de a se mișca corespunzător și incapacitatea acestei zone de a procesa stimuli și raspunde in consecinta. Nervul maxilar cu ramurile sale numite ramuri zigomatice, în și în jurul pomeților, intră în zona orbitei prin fisura orbitală inferioară. Acest nerv și ramurile sale dau naștere la senzații nervoase în obraji și părțile laterale ale tâmplelor. Ganglionul sfenopalatin, denumit și ganglion pterigopalatin, furnizează senzații nervoase palatului, faringelui sau zonei gâtului și gâtului, sinusurilor nazale și palatului dur sau cerul gurii.