Factorii de transfer sunt substanțe luate dintr-o sursă umană sau animală despre care se crede că oferă imunitate la boală atunci când sunt administrate pe cale orală sau prin injecție la pacienți. Sursa, fie umană sau animală, are deja imunitate la boala vizată și se crede că factorii de transfer conferă protecție împotriva bolii vizate celor care îi primesc. Beneficiarii pot avea un sistem imunitar slăbit sau lipsă de imunitate la boala specifică. Se crede că factorii de transfer întăresc sistemul imunitar prin creșterea imunității mediate de celule și prin stimularea producției de mediatori ai proteinelor limfokine, în timp ce se leagă de agentul infecțios sau de celulele infectate în sine. Acestea sunt promovate ca metodă de tratament pentru o gamă largă de boli și afecțiuni, inclusiv sindromul de oboseală cronică, zona zoster și hepatită și pot oferi o alternativă la utilizarea excesivă a antibioticelor.
Găsiți în colostru, substanța palidă produsă de glandele mamare la scurt timp după naștere, factorii de transfer transmit în mod natural imunitățile mamei către copil. Descoperite pentru prima dată în anii 1940, cercetătorii au căutat de atunci moduri în care aceste molecule pot fi folosite pentru a lupta împotriva bolilor. Produse în organism de celulele T, se crede că acestea întăresc sistemul imunitar al primitorilor. Sunt disponibile comercial sub formă de supliment fără prescripție medicală și în forme injectabile și orale utilizate de profesioniștii medicali.
Studiile clinice care utilizează acest tratament pentru afecțiunile maligne canceroase au arătat rezultate mixte. Unele studii arată mai puțină eficacitate decât placebo, în timp ce altele arată beneficii clinice. S-au observat rezultate pozitive în prevenirea zona zoster la copiii cu leucemie. Cercetările confirmă că utilizarea factorilor de transfer în imunizări împiedică copiii care suferă de leucemie să facă inițial zona zoster, deși au fost ineficiente în prevenirea unui al doilea atac de zona zoster.
Cercetările s-au dovedit neconcludente cu privire la eficacitatea terapiei cu factor de transfer pentru sindromul de oboseală cronică atunci când este administrată ca injecție intramusculară. De asemenea, acest tratament nu a fost demonstrat eficient în extinderea ratelor de supraviețuire pentru cancerul pulmonar sau melanom atunci când este administrat împreună cu alte tratamente pentru cancer. Cercetările au arătat, de asemenea, un efect redus sau deloc în încetinirea progresiei bolii Lou Gehrig.
Nu au existat suficiente cercetări pentru a concluziona că factorii de transfer oferă un tratament eficient pentru multe alte boli, deși există unele dovezi că aceștia pot conferi beneficii. Pacienții care suferă de forme ușoare până la moderate de scleroză multiplă pot prezenta o oarecare încetinire a bolii progresive după administrarea prelungită de molecule derivate de la om. Factorii de transfer bovin îi pot ajuta pe cei care suferă de criptosporidioza infecției legate de SIDA. Sunt necesare dovezi suplimentare pentru a determina eficacitatea acestui tratament cu privire la autism, astm, diabet, boala Alzheimer și multe altele.
Efectele secundare și problemele de siguranță par a fi minime până la inexistente atunci când se utilizează factori de transfer care provin de la oameni. Există îngrijorări cu privire la posibilitatea infectarii pacienților cu encefalită spongiformă bovină (ESB) sau „boala vacii nebune” atunci când se folosesc molecule derivate de la vaci. Factorii de transfer din surse umane s-au dovedit a fi siguri la adulți timp de până la doi ani și siguri la copii până la șase ani.