Paralizia pseudobulbară este o afecțiune motorie care poate fi denumită și paralizie pseudobulbară. Este, în general, rezultatul unei alte afecțiuni subiacente ale sistemului nervos și poate provoca orice număr de complicații fizice și emoționale. Persoanele afectate de paralizie pseudobulbară prezintă vorbire lentă și adesea au dificultăți la înghițire sau la mestecat. Mușchii feței slăbiți fac adesea ca persoana să pară inexpresivă sau fără emoție. De asemenea, afecțiunea poate determina individul să experimenteze instabilitate emoțională, ceea ce duce la izbucniri necorespunzătoare sau bruște de plâns sau râs necontrolat.
Acest tip de paralizie poate fi rezultatul unui număr mare de condiții de bază ale sistemului nervos. Cauzele paraliziei pseudobulbare includ probleme vasculare, cum ar fi infarctul emisferului bilateral și sindromul CADASIL. Tulburările degenerative, tumorile trunchiului cerebral și boala Parkinson pot duce, de asemenea, la paralizie pseudobulbară. Alte cauze posibile includ alte tipuri de paralizie, cum ar fi paralizia supranucleară progresivă și unele boli inflamatorii, cum ar fi scleroza multiplă. Atunci când acestea sau alte afecțiuni neurologice și ale sistemului nervos sunt prezente, poate apărea o degenerare a neuronilor motori, ducând la paralizie pseudobulbară.
Persoanele cu paralizie pseudobulbară pot prezenta izbucniri emoționale incomode sau inadecvate. Afecțiunea, de exemplu, poate determina o persoană să izbucnească în râs pentru ceva ce alții nu l-ar găsi amuzant sau să plângă necontrolat într-o situație care este în general considerată doar moderat tristă. Pacienții care suferă de această afecțiune vor avea adesea dificultăți în efectuarea activităților care folosesc și mușchii capului și gâtului. Alte simptome pot include vorbire neclară, smucituri ale maxilarului, o limbă rigidă și spastică și un reflex absent sau exagerat.
Ramificațiile sociale ale acestei afecțiuni pot duce la depresie extremă și retragere. Activitățile zilnice, socializarea și urmărirea unei cariere profesionale pot fi toate afectate. Persoanele care devin sever depresive pot neglija, de asemenea, sănătatea generală și practicile zilnice de igienă. În aceste cazuri, consilierea sau anumite medicamente pot fi de ajutor. Medicamentele care pot fi prescrise pentru a trata simptomele emoționale ale afecțiunii includ amantadina, fluoxetina, levodopa și amitriptilina.
Paralizia pseudobulbară este o afecțiune degenerativă progresivă pentru care nu există vindecare. Persoanele care suferă de aceasta se vor agrava de obicei doar în timp. Activitățile precum mestecatul, înghițirea și vorbirea vor deveni treptat mai dificile. Cel mai adesea, simptomele se vor dezvolta și vor avansa pe parcursul mai multor ani, ducând în cele din urmă la paralizie completă și dizabilitate. Odată ce pacientul a devenit invalid, riscul de aspirație sau sufocare este crescut, ceea ce poate duce la îmbolnăvire gravă sau deces.