A-i dori cuiva Godspeed înseamnă a cere binecuvântarea lui Dumnezeu pentru efortul său, mai ales o călătorie lungă sau o aventură riscantă, dar potențial plină de satisfacții. Unii văd viteza lui Dumnezeu ca o alternativă mai respectuoasă la „noroc”, care, fără îndoială, introduce șansa și aleatoriu în amestec, nu providența divină. S-ar putea dori Godspeed unei rude care se îmbarcă într-o călătorie lungă de afaceri în străinătate, de exemplu.
Confuzia asupra semnificației lui Godspeed, care poate fi redată și ca god-speed sau chiar goodspeed, constă în definiția vitezei. Sensul inițial al cuvântului în engleză veche viteză nu avea nimic de-a face cu viteza, ci mai degrabă cu prosperitatea și norocul. Adăugarea lui Dumnezeu la conceptul de recompensă financiară poate suna șocant la început, dar cuvântul Godspeed a fost o recunoaștere a generozității și binecuvântării lui Dumnezeu. Viteza, în acest sens, era dobândirea corectă a bogăției și proprietății prin muncă asiduă și comportament respectuos.
Unele surse sugerează că cuvântul Godspeed poate fi o corupție a „vitezei bune”, o dorință pentru o călătorie rapidă ajutată de vânturi favorabile și condiții de navigație. Conform acestei teorii, expresia viteză bună a devenit în cele din urmă viteza lui Dumnezeu și în cele din urmă viteza lui Dumnezeu. Aplicarea numelui unei zeități a fost pur și simplu un accident fericit. Într-adevăr, există câteva incidente înregistrate în care „viteza bună” este folosită ca o binecuvântare pentru pasagerii de pe vas.
Traducătorii din limba engleză mijlocie ai Sfintei Biblii au folosit și termenul Godspeed în mai multe pasaje, în primul rând în Vechiul Testament, pentru a indica o prosperitate inspirată de Dumnezeu. Acest lucru ar sugera două evoluții separate ale expresiei, bazate pe două traduceri diferite ale cuvântului viteză. A-i dori cuiva Godspeed ar fi să-i dorești o călătorie prosperă sau un efort de succes, în timp ce a-i dori cuiva Goodspeed ar sugera o călătorie rapidă și sigură.
Expresia Godspeed a căzut în mare parte din utilizarea populară și este, în general, listată ca arhaică în multe dicționare. Unii încă îl folosesc ca o binecuvântare mai teologică decât un simplu „noroc” sau „călătorie bună”, deși sensul original a fost uitat în negura vremurilor.