Terapia empirică este furnizarea de tratament în absența unui diagnostic. Acest lucru poate fi recomandat atunci când este esențial ca pacientul să urmeze un tratament rapid pentru a preveni complicațiile sau când timpul și cheltuielile asociate tratamentului sunt impracticabile. Într-un exemplu clasic, dacă un pacient se raportează la medic cu simptome ale unei infecții ale tractului urinar, cum ar fi urinarea frecventă și dureroasă, medicul prescrie adesea antibiotice imediat. Tratamentul este dat chiar dacă infecția pacientului nu a fost diagnosticată definitiv.
Antibioticele sunt o alegere comună pentru terapia empirică, din mai multe motive. O preocupare a pacienților care sunt grav bolnavi este că aceștia s-ar putea agrava rapid dacă medicii așteaptă tratamentul până când testarea confirmă diagnosticul și determină ce antibiotic este adecvat. Cineva cu risc sever de complicații ar putea avea nevoie de antibiotice imediat, fără să aștepte. Medicul poate solicita testarea pentru verificare și poate ajusta tratamentul dacă este necesar, în funcție de rezultatele testelor.
O altă problemă este că diagnosticarea detaliată poate fi costisitoare și nu întotdeauna necesară. Infecția tractului urinar a unui pacient, de exemplu, poate răspunde foarte bine la antibioticele cu spectru larg concepute pentru a viza un număr de organisme. Pacientul nu ar avea nevoie de o colectare și o cultură costisitoare de urină pentru a confirma prezența infecției și a determina ce medicament să utilizeze. Dacă pacientul nu răspunde la terapia empirică, atunci medicul poate trece la testarea diagnostică, deoarece eșecul răspunsului este un indicator clar că se întâmplă altceva sau că pacientul este infectat cu un organism rezistent.
Medicii determină dacă un pacient ar putea beneficia de terapia empirică pe baza simptomelor raportate și a experienței. Pe lângă tratarea preventivă a pacienților pentru afecțiuni comune care nu necesită testare, medicii pot lua în considerare și istoricul individual al pacientului. Cineva cu un istoric repetat de infecții ale tractului urinar ar putea să nu aibă nevoie de teste detaliate de fiecare dată, deoarece este o problemă cunoscută. Acest pacient ar putea primi chiar și o rețetă permanentă pentru antibiotice pe care să le ia imediat la primul semn de simptome.
În unele unități există protocoale medicale pentru a determina dacă terapia empirică este adecvată. O preocupare este că pacienții pot primi medicamente inutile care ar putea contribui la probleme precum dezvoltarea rezistenței la antibiotice. Graba de a presupune că o problemă este rezultatul unei probleme obișnuite care nu necesită testare de diagnosticare poate însemna, de asemenea, că un diagnostic este ratat. Urinarea frecventă și dureroasă, de exemplu, ar putea fi o infecție cu transmitere sexuală sau un semn al unui cancer urinar.