Muncitorii din atelierele de transpirație tind să fie membri ai claselor inferioare și au avut puține oportunități de educație și angajare. Condițiile din atelierele de lucru sunt caracterizate de a fi aglomerate și periculoase, cu respectarea minimă a legislației regionale a muncii. Organizațiile care au un interes în protejarea lucrătorilor din ateliere, îmbunătățirea condițiilor de muncă sau eliminarea totală a atelierelor utilizează o serie de tactici, inclusiv presiunea guvernelor și încurajarea consumatorilor să solicite bunuri fără ateliere de lucru.
Femeile și copiii sunt mai susceptibili de a lucra în ateliere de lucru, deși există și muncitori bărbați. În unele regiuni, femeile ar putea întâmpina dificultăți în a găsi un alt loc de muncă, iar pe o piață a forței de muncă strâmtă, forța de muncă în ateliere de lucru ar putea fi atrăgătoare. În mod obișnuit, lucrează ore foarte lungi peste legile regionale, adesea cu puține pauze sau fără pauze. Muncitorii din atelierele de transpirație ar putea lucra în ture pentru a menține o fabrică în producție 24 de ore pe zi și ar putea lucra 10 sau mai multe ore pe tură, în funcție de politicile companiei.
Condițiile de aglomerație pentru lucrătorii de la ateliere pot fi periculoase. În situații de urgență, aglomerația poate face ca evacuarea unei unități să fie dificilă, mai ales dacă fabrica este, de asemenea, încuiată pentru a ține angajații înăuntru. Condițiile strâmte tind, de asemenea, să contribuie la răspândirea bolii. Bolile respiratorii pot călători rapid printr-o fabrică, iar lucrătorii s-ar putea simți obligați să se prezinte la serviciu chiar și atunci când sunt bolnavi, deoarece în caz contrar și-ar putea pierde locul de muncă.
Securitatea locului de muncă pentru lucrătorii din atelierele de lucru este foarte scăzută. Aceștia ar putea fi concediați pentru că au sunat bolnavi sau s-au prezentat târziu la serviciu, iar unele companii îi penalizează și pe lucrătorii care încearcă să se organizeze, mai ales dacă sunt implicați în organizarea sindicală. De asemenea, leziunile pot duce la concediere, iar lucrătorii sunt încurajați de obicei să evite raportarea rănilor către autorități, deoarece acest lucru ar putea atrage atenția și poate duce la o investigare a condițiilor de muncă.
Unii lucrători ai atelierelor pot locui în cămine și pot mânca la o cantină oferită de angajator. Alții fac naveta din comunitatea înconjurătoare. Sweatshop-urile sunt adesea situate în zone economice speciale, unde un număr mare de companii se grupează pentru a profita de reglementări și stimulente relaxate. Reglementarea redusă se aplică și legilor muncii, iar unii lucrători au opțiuni legale minime dacă cred că sunt exploatați și doresc să-și denunte sau să dea în judecată angajatorii.
În unele regiuni, oamenii pot începe să lucreze de la o vârstă foarte fragedă și, de obicei, sunt scoși din școală pentru a face acest lucru. Ca rezultat, lucrătorii din atelierele de lucru ar putea fi analfabeti sau ar putea avea o educație foarte minimă. Acest lucru le poate face dificil să urmărească alte oportunități; s-ar putea să nu reușească nici măcar să se ridice în rândurile atelierului de lucru pentru că le lipsesc alfabetizarea și abilitățile necesare pentru posturile de supraveghetor.