Circulația extracorporală este o procedură medicală prin care sângele este pompat din corp, curățat sau tratat și este pompat din nou. Astfel, dispozitivele medicale folosite acționează ca o piesă suplimentară de circulație în afara corpului. Astfel de acțiuni sunt de obicei luate din cauza insuficienței renale, a tulburărilor sistemului imunitar și a insuficienței cardiace. Circulația poate fi continuă, ca în dializă, sau întreruptă, unde sângele este scos, tratat și apoi reintrodus.
Dializa este cazul în care o mașină este folosită pentru a pompa sânge într-un ciclu continuu și este legată de insuficiența renală. Hemodializa este un tratament de circulație extracorporală care are ca scop îndepărtarea deșeurilor din sânge. Deșeurile iau de obicei forma creatininei, ureei sau apei libere. Hemodializa poate avea loc la domiciliu, dar este mai probabil să fie efectuată într-o clinică sau spital. Utilizează presiunea hidrostatică pentru a forța sângele împotriva unei membrane semipermeabile, deșeurile trec prin membrană și sunt separate, sângele continuă și înapoi în corp.
Hemofiltrarea este utilizată în situație de terapie intensivă și este un proces lent, lung și continuu, care durează între 12 și 24 de ore. Procedura trebuie efectuată o dată pe zi. Hemofiltrarea este, de altfel, aceeași cu hemodializa.
Afereza este un tratament de circulație extracorporală în care un element este îndepărtat din sânge, este tratat sau distrus, iar restul sângelui este reintrodus în organism. Plasmafereza este în cazul în care sângele și plasma sunt îndepărtate prin injecție sau printr-un cateter și apoi separate folosind forța centrifugă. Sângele este introdus înapoi în organism și plasma tratată. Procedura este utilizată pentru a trata tulburările sistemului imunitar, cum ar fi lupusul.
Oxigenarea cu membrană extracorporală (ECMO) este o metodă de circulație extracorporală folosită pentru a oferi răgaz inimilor și plămânilor afectați. Sângele este prelevat dintr-o venă sau arteră și tratat cu un anticoagulant. Apoi este trecut printr-un oxigenator cu membrană care reproduce funcția pulmonară și transformă dioxidul de carbon în oxigen. Odată oxigenat, sângele trece înapoi în organism. Există două tipuri de ECMO: unul care pompează sângele înapoi într-o venă și unul care îl pompează înapoi într-o arteră.
Un bypass cardiopulmonar este utilizat numai în timpul unei operații la inimă. Această tehnică de circulație extracorporală permite chirurgilor să lucreze pe o inimă nemișcată. Este dificil pentru medici să facă incizii precise și să deschidă camerele inimii atunci când încă bate. Tehnica a fost efectuată pentru prima dată de Dr. Clarence Dennis din Minnesota în 1951. Folosește o mașină mecanică inimă-plămân pentru a pompa sângele din corp, pentru a-l oxigena și pentru a-l pompa înapoi din nou.