Persoanele cu nistagmus vestibular experimentează mișcări involuntare rapide ale ochilor, declanșate de o întrerupere a căilor de semnal între ochi, urechea internă și creier. Nistagmusul vestibular poate fi defalcat în categoriile periferice sau centrale, în funcție de localizarea particulară a problemei care cauzează tulburarea. Mișcările ochilor pot avea loc pe orizontală, verticală sau într-un model de rotație. Infecțiile, leziunile și procesele bolii care includ scleroza multiplă pot cauza tulburarea optică. Medicamentele utilizate pentru tratament pot rezolva afecțiunile de bază sau pot oferi atenuarea simptomelor generale.
Canalele semicirculare, aflate adânc în ureche, monitorizează poziția fizică a corpului în spațiu, trimițând semnale creierului atunci când apar schimbări de poziție. Creierul răspunde prin modificarea posturii pentru a asigura echilibrul și stabilitatea. Nervii care reglează vederea primesc, de asemenea, semnale de la canale și le transferă la creier atunci când apar schimbări de poziție a capului. Medicii se referă la această funcție ca reflexul vestibulo-ocular (VOR). Când apar anomalii ale canalelor, creierul primește semnale inadecvate care pot afecta mișcarea ochilor și vederea.
Nistagmusul vestibular periferic apare, în general, din cauza disfuncționalităților din urechea internă. Obstrucția semnalului într-unul sau ambele canale semicirculare provoacă mișcări smuciturale orizontale ale ochilor. Dacă doar un canal este afectat, ochii se îndreaptă în acea direcție. Problemele care apar în ambele canale fac ca ochii să se plimbe înainte și înapoi pe orizontală. În funcție de severitatea anomaliei, persoanele pot prezenta amețeli, greață și probleme de echilibru împreună cu nistagmus.
Cristalele de carbonat de calciu minuscule aderă la anumite membrane delicate din ureche. Ocazional, aceste cristale se detașează din cauza îmbătrânirii normale, a infecțiilor sau a traumei capului. Obiectele se deplasează apoi în alte zone ale urechii interne atunci când are loc mișcarea capului. Cristalele deplasate interferează cu țesutul nervos și perturbă semnalele transmise creierului, provocând nistagmus.
Nistagmusul vestibular central apare ca urmare a unor anomalii care apar la capătul receptor al transmisiilor de semnal în creier. Alte tipuri de nistagmus care sunt legate de anomalii craniene includ privirea în jos, bătaia în sus și nistagmusul balansoar, care descriu direcția mișcării ochilor și pot oferi un indiciu cu privire la locația afecțiunii. Simptomele nistagmusului care provin din funcționarea defectuoasă a creierului includ mișcări rapide ale ochilor în mișcări orizontale, verticale sau circulare. O serie de tulburări, inclusiv umflarea creierului, scleroza multiplă și tumorile, contribuie la nistagmusul vestibular central.
Specialiștii în oftalmologie diagnostichează tulburarea urmărind mișcarea ochilor în timp ce pacientul efectuează exerciții vizuale de bază. Medicii pot efectua electronistagmografie, care înregistrează mișcarea ochilor în timpul testării. Inversarea infecției sau iritației de bază poate corecta nistagmusul vestibular, iar tratarea nistagmusului poate include administrarea de medicamente antiemetice, antiinflamatoare, anticolinergice sau alte medicamente, care încetinesc transmiterea semnalului și răspunsul cerebral. Pacienții pot fi supuși, de asemenea, unui tip de terapie fizică care reeduca răspunsul creierului la semnale inadecvate.