Gândurile intruzive sunt idei nedorite, amintiri sau flashback-uri traumatice care își găsesc în mod repetat drum în gândirea unei persoane. Acestea pot include gânduri inconfortabile și tulburătoare despre pierderea controlului, comiterea de acte violente sau pervertite, teama de durere, teama de moarte sau rănirea altor persoane. Acestea pot include, de asemenea, retrăirea unor evenimente și conversații nefericite sau traumatice, suferința de flashback-uri de amintiri suprimate sau anxietate extremă cu privire la evenimentele viitoare. Deși este normal ca toată lumea să aibă ocazional gânduri neplăcute, de teamă sau tulburătoare, gândurile intruzive devin o problemă atunci când persoana nu le poate respinge sau nu poate distinge între ceea ce este real și ceea ce este imaginat.
Cât de comune sunt?
Cercetările arată că aproape 90% dintre oameni experimentează o formă de gândire intruzivă nedorită. Majoritatea oamenilor resping aceste gânduri și le îndepărtează rapid ca fiind nerezonabile, lipsite de sens sau prea dureroase pentru a se gândi mult timp. Alții s-ar putea să se chinuie mai mult și să nu le poată lăsa să plece atât de ușor. Gândurile compulsive, excesive sau pline de anxietate care depășesc gândirea unei persoane pot provoca o mare cantitate de stres emoțional, mental și fizic. Aceste persoane pot avea nevoie de ajutor profesional.
Cauze și simptome
Există o varietate de motive pentru care cineva poate avea gânduri intruzive, dar acestea sunt adesea rezultatul unei experiențe extrem de traumatizante sau înspăimântătoare sau al unei probleme de sănătate mintală. O persoană care a fost molestată, de exemplu, poate suferi de flashback-uri dureroase din cauza stresului post-traumatic. Unii oameni devin consumați de aceste amintiri timp de câteva zile, perturbându-le complet viața cu o angoasă mentală intensă, în timp ce alții pot experimenta gânduri intermitente, hărțuitoare, care provoacă anxietate pe termen scurt.
În cazuri mai grave, o persoană care se confruntă cu un flashback își poate inversa rolul într-o situație dureroasă. De exemplu, o persoană care a fost molestată se poate vedea mai degrabă ca persoana care face molestarea decât ca victimă. Alții pot experimenta flashback-ul ca și cum ar fi o a treia persoană care urmărește cum are loc evenimentul. Acest lucru se datorează adesea faptului că situația a fost atât de traumatizantă sau înspăimântătoare încât persoana nu o poate reexperimenta la persoana întâi.
O persoană care nu poate renunța la aceste gânduri tulburătoare poate avea probleme în a adormi noaptea sau se poate trezi cu coșmaruri. El sau ea poate deveni anxioasă și suferă de atacuri de panică. Unii oameni devin depresivi pentru că se tem că nu vor fi niciodată eliberați de gânduri. În unele cazuri, bolnavii pot încerca să se auto-mediceze, folosind alcool și droguri pentru a încerca să împiedice gândurile să revină; din păcate, acest lucru agravează adesea anxietatea, depresia și alte simptome. Gândurile tulburătoare pot deveni atât de intruzive încât o persoană nu poate funcționa normal și nu poate să își păstreze un loc de muncă sau să îndeplinească sarcinile zilnice în mod eficient.
Tulburări psihologice
Gândurile intruzive trec limita într-o afecțiune medicală mai gravă atunci când indivizii cu anumite tulburări psihologice nu sunt capabili să ducă o viață normală. În loc să împingă imaginile mentale din mintea lor, acești indivizi devin concentrați asupra lor. Sunt un simptom major al tulburării de stres posttraumatic (PTSD) și al tulburării obsesiv-compulsive (TOC).
Persoanele cu PTSD au experimentat un eveniment extrem de traumatizant care provoacă probleme psihologice pe termen lung. Suferinții au adesea coșmaruri, flashback-uri la eveniment și amintiri și gânduri intruzive. Se simt deseori furiosi si fara speranta si se distanteaza de familie si prieteni; pot încerca să evite situațiile care ar putea declanșa amintiri sau flashback-uri.
TOC este de obicei caracterizat de idei obsesive și temeri care devin copleșitoare. Aceste gânduri intruzive se pot centra pe o frică de germeni, o nevoie de ordine sau ceva mai agresiv sau sexual. Indivizii pot acționa după gânduri violente intruzive sau pot fi obsedați de teama lor de a le urma. De exemplu, o persoană poate deveni consumată de ideea de a înjunghia o persoană nevinovată și poate face tot posibilul pentru a evita toate cuțitele. Persoanele care au această tulburare simt o constrângere foarte puternică de a-și îndeplini obsesiile și pot deveni extrem de anxioase dacă nu pot face acest lucru.
Tratamente
Experții în sănătate mintală spun că o cantitate mică de gândire intruzivă este complet normală pentru majoritatea oamenilor. Persoanele care sunt tulburate de gânduri tulburătoare ocazionale, de obicei, nu au nevoie de ajutor profesional și sunt capabile să își raționalizeze gândirea și să meargă mai departe relativ repede. Persoanele care constată că nu pot renunța la aceste gânduri sau care nu pot funcționa normal ar trebui să caute tratament.
Cele mai comune trei tipuri de terapie pentru persoanele care suferă de gânduri intruzive sunt terapia de expunere, terapia cognitiv-comportamentală și terapia medicamentoasă. Terapia prin expunere ajută pacientul să-și facă față fricilor direct într-un mediu sigur, astfel încât persoana să poată învăța cum să le gestioneze. Este o terapie comună pentru persoanele cu PTSD. Terapia cognitiv-comportamentală învață pacientul să-și înfrunte temerile vocalizându-le sau confidând amintirile unui profesionist în sănătate mintală, unui prieten apropiat sau confident. Această terapie îl ajută pe pacient să recunoască când gândirea lui este negativă sau inexactă și să-și dea seama cum să facă față mai bine situațiilor care declanșează gânduri tulburătoare.
Mulți pacienți care suferă de afecțiuni psihice sau medicale subiacente sunt, de asemenea, tratați cu medicamente pentru a-i ajuta să facă față unora dintre simptomele imediate. S-a demonstrat că antidepresivele și medicamentele anti-anxietate ajută unii oameni cu TOC și PTSD. Medicamentele antipsihotice pot fi utilizate în cazuri severe, dar pacientul trebuie monitorizat pentru efecte secundare sau complicații.