Făcute în casă sau vândute de un constructor comercial, rezervoarele de pește de acvacultură vin într-o varietate de dimensiuni și forme, de la doar câțiva metri în diametru și volum până la dimensiunea unui iaz. În ceea ce privește forma, rezervoarele rotunde, canalele de rulare și rezervoarele cu capăt în D de o formă sau alta sunt tipurile de bază utilizate în sistemele de acvacultură cu recirculare pe uscat (RAS) astăzi. Deși o gamă largă de materiale au fost folosite pentru a construi rezervoare de acvacultură, fibra de sticlă, oțelul și betonul sunt probabil cele mai frecvent utilizate în comerț. Atunci când alege un rezervor sau rezervoare de acvacultură adecvate, o persoană trebuie să găsească echilibrul potrivit între ceea ce este necesar pentru a crește o anumită cantitate dintr-o specie într-o manieră ecologică, în timp ce funcționează în limitele constrângerilor bugetare.
Factorii importanți de luat în considerare atunci când decideți ce tip de rezervor de acvacultură să cumpărați sau să construiți includ dacă va conține apă dulce sau apă sărată, tipul și cantitatea de pește care trebuie crescut și cerințele lor de dezvoltare și cantitatea de spațiu disponibil. Alte considerații importante atunci când alegeți tipul de rezervor de acvacultură sunt vremea și clima ambientală și disponibilitatea inputurilor critice, cum ar fi apa și energia electrică. Când vine vorba de materiale, este esențial ca rezervoarele să fie etanșe, non-corozive, non-toxice, neabrazive și să își poată păstra forma sub presiune.
Rezervoarele rotunde de acvacultură se găsesc adesea în incubatoarele de pește. Forma lor, în general cu laturile înclinate, împreună cu faptul că ieșirea este situată în centrul de jos, înseamnă că nivelul relativ ridicat de deșeuri solide produse de incubatoarele se va ajunge la ieșire din cauza circulației apei. Acest lucru asigură o eliminare simplă și eficientă a deșeurilor înainte ca deșeurile să se poată descompune. Rezervoarele rotunde facilitează menținerea unui ritm constant de circulație, pe care îl preferă multe specii. Ele asigură, de asemenea, o bună amestecare a apei, ceea ce facilitează oxigenarea și minimizează contactul peștilor cu părțile laterale și cu fundul rezervorului.
Construite de obicei cu un raport lățime-adâncime de 2:1 sau 4:1, rezervoarele convenționale sunt canale artificiale cu laturi drepte în care sunt ținuți peștii. Canalele drepte au o rată mare de rotație a apei. Pentru ca o cale de rulare convențională să fie autocurățată, sunt necesare o densitate mare de stocare a peștilor și debite mari. Menținerea amestecării adecvate a apei și a oxigenării sunt, de asemenea, mai problematice în comparație cu rezervoarele rotunde; modificări precum fundul înclinat și aerarea au fost încercate și s-au dovedit a fi eficiente, totuși. Pe de altă parte, canalele drepte sunt relativ ușor de construit și extins și fac relativ ușor separarea și îndepărtarea peștilor, deoarece ecranele pot fi amplasate și îndepărtate cu ușurință.
Așa-numitele rezervoare de acvacultură cu capăt în D de diferite forme și dimensiuni sunt o altă configurație standard. „D-ended” se referă la un panou despărțitor central. Rezervoarele de acvacultură cu capăt în D pot fi canale rotunde, ovale, octogonale sau drepte, ca într-o cale de rulare convențională. Sunt de asemenea utilizate variații ale acestor configurații standard, cum ar fi „silozurile” și canalele cu flux transversal.