Urmărirea stocului este o formă de securitate emisă de o companie pentru un anumit scop. În esență, urmărirea stocurilor funcționează ca o modalitate de evaluare a performanței unei anumite linii de afaceri sau a unei subsidiare a unei companii mai mari. Deoarece stocul de urmărire are de-a face cu o componentă specifică a afacerii generale, nu afectează stocul emis pentru companie în general.
Urmărirea stocului este o abordare diferită de ceea ce este cunoscut sub denumirea de stoc spin-off. Cu o divizare, acțiunile sunt emise pe o entitate care este înființată cu o structură operațională diferită de cea a companiei principale. Cu un aranjament de spin-off, este de obicei nevoia de a face câteva schimbări fundamentale în structura de bază a afacerii. Emiterea stocului de urmărire nu necesită astfel de modificări.
Utilizarea stocurilor de urmărire este comună în multe industrii diferite. Companiile de divertisment au folosit modelul de urmărire a stocurilor la începutul boom-ului dot com în anii 1990 pentru a lansa divizii online care încă funcționau în cadrul companiei principale. Companiile de telecomunicații au folosit, de asemenea, modelul de urmărire a stocurilor în timpul diversificării anilor 1980 și 1990, ceea ce a dus la multe companii de telecomunicații să ofere noi linii de servicii de comunicații care erau diferite de activitatea lor de bază. Deși tendința sa stabilizat oarecum în ultimii ani, urmărirea stocurilor rămâne o modalitate viabilă de a face afaceri.
Pentru investitor, urmărirea stocurilor poate reprezenta o modalitate excelentă de a câștiga dividende. În funcție de oportunitățile actuale de pe piață, dividendul câștigat pe acțiune poate fi destul de substanțial. Cu toate acestea, urmărirea stocului nu este imună la potențialul obișnuit de risc care este implicat cu orice tip de investiție. Ca și în cazul oricărei activități de investiții, investitorii ar trebui să cerceteze oportunitatea în detaliu înainte de a cumpăra orice acțiuni de tranzacționare. Aceasta include luarea în considerare a performanței istorice a acțiunilor companiei principale, precum și evaluarea potențialului stocului de tranzacționare propriu-zis.