Terapia copilului interior se referă la o practică de consiliere care urmărește să descopere și să vindece copilul interior care „trăiește” în toată lumea. Convingerile comune afirmă că, dacă un copil este rănit, abuzat sau traumatizat în alt mod în timpul anilor de dezvoltare impresionanți, el sau ea va avea probabil întotdeauna probleme legate de zonele în care a fost rănit. De exemplu, un copil căruia i se spune constant că este „prost” va continua probabil să creadă asta până la vârsta adultă. Terapia interioară a copilului permite pacientului să exprime sentimente care nu au fost validate în timpul copilăriei, astfel încât să poată trece peste ele.
Există mai multe moduri prin care poate fi efectuată terapia interioară a copilului. Unii terapeuți folosesc tactici precum hipnoza pentru a determina pacienții să se deschidă, deși această practică a fost atent analizată. Hipnoterapia este adesea considerată că lasă pacienții la fel de impresionanți la comentariile făcute de terapeut. Prin urmare, dacă consilierul pune o întrebare despre abuz, de exemplu, ideea de a fi abuzat este pusă în capul pacientului. Acest lucru poate duce la recuperarea de către pacient a „amintiri false” despre abuz.
Alții cred că hipnoterapia este o modalitate exactă de a determina pacienții să discute despre amintiri suprimate sau amintiri care au fost uitate, deoarece sunt adesea foarte dureroase sau traumatizante. Niciuna dintre teorii nu a fost dovedită, așa că hipnoza este o practică terapeutică populară pentru mulți pacienți și practicieni. Adesea, este utilizat în combinație cu alte metode de terapie.
O altă metodă comună pentru terapia interioară a copilului este ca terapeutul să-și implice pacienții în conversații despre experiențele dureroase. Terapeuții și consilierii sunt instruiți în tehnici pentru a ajuta pacienții să se deschidă. Teoria din spatele acestei metode este că, vorbind despre experiențele dureroase, pacientul le retrăiește într-un fel. Acest lucru îi permite să facă față sentimentelor și emoțiilor generate într-un mod sănătos.
De exemplu, dacă un pacient a fost abuzat sexual în copilărie, este posibil să fi avut sentimente de rușine și vinovăție de-a lungul copilăriei și până la vârsta adultă. Retrăind experiența de a fi abuzat în mintea lui, deși dureroasă, el poate ajunge adesea să înțeleagă situația folosind mai degrabă logica unui adult decât a unui copil. El vede circumstanțele abuzului său într-un mod nou spunând lucrurile, posibil pentru prima dată. Curând începe să realizeze că abuzul nu a fost vina lui.
Deși aceasta este o versiune suprasimplificată a ceea ce se poate întâmpla în timpul ședințelor, este o idee exactă a ceea ce se întâmplă în timpul terapiei interioare a copilului. Un adult învață să confrunte, să recunoască, să provoace și să elibereze sentimentele și modelele de gândire pe care le-a purtat încă din copilărie. Acest lucru îi permite să dezvolte modele de gândire și idei mai noi, mai sănătoase despre lumea din jurul lui; permițându-i astfel să trăiască o viață mai împlinită.