Abuzul de discreție este un standard de control judiciar pe care instanțele de apel îl aplică atunci când revizuiesc hotărârile instanțelor inferioare sau deciziile agențiilor administrative. Acest standard de revizuire se aplică anumitor tipuri de probleme juridice care fac obiectul unei căi de atac. În general, cere unei instanțe de apel să decidă dacă o hotărâre a fost arbitrară, capricioasă sau dincolo de rațiune bazată pe legea și faptele cazului. Atunci când este utilizat standardul abuzului de discreție, o instanță de apel nu va anula o hotărâre atâta timp cât aceasta se încadrează în domeniul de aplicare a alegerilor raționale disponibile unei instanțe inferioare.
Instanțele de apel aplică standardul abuzului de discreție pentru anumite tipuri de probleme juridice. Problemele de conduită greșită a urmăririi penale, admiterea sau excluderea probelor, moțiunile de anulare a procesului, acordarea onorariilor de avocați și cererile de descoperire sunt toate supuse unei revizuiri a potențialului abuz de discreție. În schimb, o instanță de apel va aplica un standard de revizuire de novo la problemele de drept. Aceasta înseamnă că interpretarea legii de către instanța inferioară nu este obligatorie pentru instanța de apel.
O instanță inferioară emite numeroase hotărâri pe parcursul procesului. În mod frecvent, o instanță de fond va trebui să decidă dacă permite probele în judecată. Un judecător de fond trebuie să își bazeze decizia pe mai mulți factori juridici. Dacă judecătorul admite probele în judecată fără a aplica acești factori, atunci judecătorul de fond poate constata că hotărârea sa face obiectul unui recurs. Instanța de apel va aplica în hotărâre standardul abuzului de discreție și poate anula decizia dacă stabilește că judecătorul de fond nu a luat în considerare factorii corespunzători înainte de admiterea probelor.
Instanțele americane aplică, de asemenea, standardul abuzului de discreție în deciziile agențiilor administrative. Legea privind procedurile administrative, o lege federală, autorizează în mod expres instanțele să utilizeze acest standard de control. Agenții administrative, cum ar fi Food and Drug Administration (FDA) și Internal Revenue Service (IRS) desfășoară adesea audieri și iau decizii cu privire la chestiuni specializate. O persoană poate solicita controlul judiciar a unei decizii administrative după epuizarea căilor de atac administrative.
O instanță de revizuire va folosi standardul abuzului de discreție pentru a analiza decizia unei agenții în același mod ca atunci când revizuiește hotărârea unei instanțe inferioare. Instanțele americane acordă agenției o largă discreție în îndeplinirea sarcinilor sale. Nu va folosi standardul abuzului de discreție pentru a submina o decizie a agenției. În schimb, instanțele acordă atenție interpretării de către o agenție a oricăror reglementări pe care le-a adoptat. Această deferență încetează atunci când deciziile unei agenții depășesc scopul său specializat.
Atunci când o instanță de apel constată că a existat un abuz de putere de apreciere într-o anumită hotărâre a unei instanțe inferioare, nu înseamnă că judecătorul instanței inferioare a comis o abatere sau a acționat cu un fel de răutate. Înseamnă doar că instanța de apel a stabilit că un judecător al unei instanțe inferioare a pronunțat o hotărâre necorespunzătoare în baza logicii, a legii sau a faptelor cazului respectiv. O instanță de apel nu va lua măsuri pentru a pedepsi un judecător al unei instanțe inferioare în astfel de situații.