Există patru tipuri principale de modele de memorie de lucru: Atkinson-Shriffin, Baddeley, Cowan și Ericsson și modelul Kintsch. Fiecare dintre aceste modele de memorie de lucru încearcă să explice modul în care informațiile sunt percepute de simțuri, stocate în creier și apoi fie folosite pentru sarcini și abilități, fie stocate pentru o utilizare ulterioară. Modelele folosesc o serie de sarcini, cum ar fi lectura, pentru a testa această teorie.
Memoria de lucru poate fi definită ca procesul de stocare și apoi prelucrare sau utilizare a informațiilor. Acest tip de memorie este necesar pentru învățare, înțelegere și raționament. Mai multe procese cognitive sunt implicate cu controlul acestei memorie, uneori denumite memorie pe termen scurt. Modelele actuale de memorie de lucru sunt teoretice cu diferite modele care se bazează pe cercetarea în neuroștiință și psihologie cognitivă.
Modelul multi-magazine Atkinson-Shriffin pentru memorie implică trei etape diferite; memoria senzorială, memoria pe termen scurt și memoria pe termen lung. Această versiune descrie cum funcționează de fapt memoria. Simțurile detectează și procesează mai întâi informațiile din oricare dintre cele cinci simțuri. Aceste informații pot fi stocate în memoria pe termen scurt, trecute în memoria pe termen lung sau înlocuite și îndepărtate din memorie. Mai multe tipuri de factori importanți, cum ar fi tipul de informații și abilitățile cognitive ale indivizilor nu au fost luați în considerare în această versiune.
Modelul lui Baddeley este unul dintre modelele de memorie de lucru pentru memoria pe termen scurt. A fost dezvoltat în 1974 și oferă o alternativă la modelul cu mai multe magazine Atkinson & Shriffins. Există trei componente principale ale acestui model: un executiv central care controlează fluxul de informații către cele două sisteme de stocare pe termen scurt cunoscute sub numele de bloc de schiță vizual-spațial și bucla fonologică. Blocul de schiță vizual-spațial se referă la informații vizuale, iar bucla fonologică se referă la informații verbale.
Cowan crede că modelele de memorie de lucru sunt de fapt o parte a memoriei pe termen lung. Memoria de lucru constă din amintiri pe termen lung care au fost activate și din capacitatea individului de a concentra apoi atenția asupra acestor amintiri activate. Acest focus de atenție poate păstra doar patru amintiri diferite activate simultan, deoarece studiile au arătat că oamenii își pot aminti doar patru cifre deodată.
O teorie diferită este că memoria calificată este folosită în fiecare zi, propusă de Ericsson și Kintsch în 1995. Oamenii dețin mai multe concepte în memoria de lucru care servesc apoi drept direcții pentru a regăsi orice informație legată de acele concepte găsite în memoria de lungă durată. Ei au intitulat această versiune ca memorie de lucru pe termen lung. Modelul lor s-a bazat pe sarcini de citire, afirmând că memoria trebuie să conțină mult mai mult de patru bucăți de informații pentru a putea înțelege și înțelege textul.