Aducția și abducția sunt termeni anatomici de mișcare care se referă la posibilele mișcări ale unei articulații. Folosind articulația șoldului ca exemplu, aducția este actul de a trage piciorul în lateral spre linia mediană a corpului, în timp ce abducția este actul de ridicare laterală a piciorului departe de corp. Ambele mișcări au loc într-un singur plan de mișcare cunoscut sub numele de plan frontal, iar articulațiile care efectuează aceste mișcări includ șoldul, precum și cele găsite la umăr, încheietura mâinii și baza degetelor și a degetului mare. Aducția și abducția sunt inițiate de mai mulți mușchi la fiecare articulație, cu un mușchi sau un grup de mușchi care aduc articulația și un mușchi opus sau un grup de mușchi care abduce articulația.
Efectuate întotdeauna în plan frontal într-o direcție laterală, aceste mișcări apar relativ la poziția anatomică. Se spune că corpul este în poziție anatomică atunci când stă cu picioarele împreună, brațele în lateral și palmele îndreptate înainte. Această poziție este folosită ca punct de referință atunci când descrieți mișcările.
Adducția implică tragerea membrelor sau extremităților spre interior dintr-o poziție ridicată lateral spre linia mediană verticală a corpului, în timp ce abducția implică ridicarea acelorași părți de ambele părți. Din poziția anatomică, aducția include acțiunile de a trage brațele în lateral, de a înclina partea roz a mâinii spre aceeași parte a antebrațului și de a aduce picioarele împreună lateral, printre altele. Abducția include mișcări opuse: ridicarea brațelor în lateral, departe de corp, înclinarea mâinii cu degetul mare spre aceeași parte a antebrațului și depărtarea picioarelor.
Trei tipuri de articulații sinoviale sau mobile pot produce mișcările de aducție și abducție prin articularea în direcții opuse: condiloid, șa și articulații sferice. Articulațiile condiloide au oase alăturate care au formă eliptică. Articulația încheieturii mâinii este un exemplu de articulație condiloidă.
Articulațiile șaui, ca cele observate la articulația carpometacarpiană de la baza degetului mare, sunt similare cu articulațiile condiloide, dar prezintă două suprafețe osoase în formă de șa curbate una în jurul celeilalte. Șoldul și umărul sunt articulații sferice, care permit mișcarea în aproape toate direcțiile. Toate cele trei tipuri de articulații permit aducția și abducția în plus față de mișcările față-spate de flexie și extensie și o mișcare circulară cunoscută sub numele de circumducție.
O altă distincție între aducție și abducție este mușchii care efectuează aceste acțiuni. La orice articulație, un mușchi sau un set de mușchi efectuează o anumită mișcare, în timp ce mișcarea opusă este efectuată de un alt mușchi sau set de mușchi. Aducția șoldului, de exemplu, este inițiată de cinci mușchi găsiți de-a lungul interiorului coapsei, cunoscuți în mod colectiv sub numele de grupul adductor. Mișcarea opusă de abducție este posibilă de un alt grup de mușchi de pe spatele și lateralul șoldului; acestea includ mușchii fesieri și câțiva mușchi mai adânci ai șoldului posterior.