Privilegiul terapeut-client este un acord de confidențialitate între un profesionist în sănătate mintală și un client. Legile și liniile directoare specifice privind limitele acordului variază de la o regiune la alta și, în cel mai bun caz, sunt oarecum neclare. Privilegiul terapeut-client este menit să ofere pacientului un anumit grad de siguranță, astfel încât acesta să se simtă în siguranță dezvăluind detalii intime sau personale terapeutului său.
Multe locuri au reguli stricte care guvernează drepturile și responsabilitățile lucrătorilor din domeniul sănătății în ceea ce privește intimitatea pacienților lor. Aceste legi asigură că datele personale ale unui pacient vor fi păstrate în cea mai strictă confidențialitate, cu excepția anumitor circumstanțe. Coloana vertebrală a legilor privilegiilor este de a încuraja veridicitatea la pacienții care se pot simți rușinați sau stânjeniți atunci când oferă detalii personale. În mod clar, scopul acestor legi este vital, deoarece minciunile spuse medicilor sau terapeuților pot împiedica tratamentul adecvat.
Există limite pentru privilegiul terapeut-client, în special în ceea ce privește dovezile activității ilegale. Deși legile variază de la un loc la altul, majoritatea terapeuților sunt obligați din punct de vedere legal să raporteze orice informații cu privire la anumite acte, cum ar fi abuzul asupra copiilor sau sinuciderea. Neraportarea unor astfel de informații poate duce la pierderea licenței de a profesa, precum și la posibile acuzații penale, astfel încât profesioniștii din domeniul sănătății mintale trebuie să fie foarte conștienți de legile specifice din zona lor. Adesea, terapeuții își vor sublinia responsabilitățile legale față de clienții lor la prima lor întâlnire, astfel încât ambele părți sunt conștiente de stricturile de confidențialitate înainte de începerea tratamentului.
Există multe lucruri care sunt acoperite de privilegiul terapeut-client, inclusiv unele care pot părea a fi într-o zonă gri din punct de vedere moral. De exemplu, dacă un terapeut are un client care poartă relații extraconjugale, acestea sunt informații pe care, în general, trebuie să le păstreze cu încredere. Dacă ambele părți din căsătorie sunt clienți ai terapeutului, se poate ajunge la un acord la începutul tratamentului care să îi permită terapeutului să spună unui soț ce a spus celălalt, pentru a evita orice conflict de interese.
Privilegiul terapeut-client poate fi benefic atât pentru client, cât și pentru profesionist, dar rămâne o problemă confuză în multe circumstanțe. De exemplu, dacă un client a amenințat cu violență, unii consilieri sunt forțați să decidă dacă problema este suficient de gravă pentru a se raporta autorităților. Acolo unde legile sunt neclare, aceste decizii sunt adesea luate de la caz la caz și pot fi o sursă mare de stres atât pentru client, cât și pentru terapeut.
În cea mai mare parte, privilegiul terapeut-client este o modalitate de a asigura siguranța și intimitatea unei persoane care caută ajutor. Este necesară o mare încredere pentru ca un terapeut să poată ajuta clienții, iar existența unor legi și linii directoare privind confidențialitatea este vitală pentru construirea și menținerea relațiilor de încredere. În timp ce unele legi privind privilegiul terapeut-client au nevoie disperată de clarificări, sistemul este considerat util de mulți pacienți, terapeuți și experți.