Cisplatina este un medicament administrat persoanelor cu anumite forme de cancer ca parte a unui plan de tratament chimioterapic organizat și furnizat de profesioniștii medicali. Corpul uman poate dezvolta rezistență la cisplatină din cauza unor factori, inclusiv celulele vizate care devin imune la ingredientele medicamentului și diferite molecule dintr-o celulă care resping cisplatină înainte de a avea ocazia să funcționeze eficient. Cisplatina încearcă să deterioreze ADN-ul din celulele canceroase; organismul încearcă în mod natural să repare ADN-ul deteriorat cu proteine, astfel încât unele celule repară daunele cauzate de cisplatină, reducând eficacitatea medicamentului.
Rezistența la medicament este unul dintre motivele majore pentru întreruperea tratamentului cu cisplatină în timpul unui curs de chimioterapie. Lichidul incolor este de obicei administrat direct într-o venă a mâinii, brațului sau claviculei în sesiuni lungi de până la opt ore pe o perioadă de luni. Celulele canceroase, inclusiv cele care cauzează cancer testicular, pulmonar și de vezică urinară, sunt vizate de cisplatină în încercarea de a ucide celulele și de a opri răspândirea bolii în organism.
Un factor care permite dezvoltarea rezistenței la cisplatină este capacitatea unei celule de a-și modifica caracteristicile și de a forma o apărare care nu permite medicamentului să pătrundă și să acționeze în ea. Motivele eșecului medicamentului de a pătrunde în celulele canceroase, un proces cunoscut sub numele de acumulare intracelulară scăzută, nu sunt cunoscute de cercetători. O teorie sugerează că celula canceroasă este necesară pentru a ajuta în mod activ trecerea cisplatinei prin exteriorul său și, după o utilizare pe termen lung, poate opri această asistență, lăsând medicamentul să se miște în fluxul sanguin fără a fi absorbit.
Pentru a funcționa eficient, cisplatina acționează direct asupra ADN-ului unei celule canceroase pentru a o distruge din interior. Există mai multe molecule într-o celulă decât doar ADN care pot interacționa cu și expulza medicamentul pentru a crește șansa de apariție a rezistenței la cisplatină. Moleculele de detoxifiere din celulele corpului ajută la menținerea sănătății și la eliminarea poluanților. Detoxifiantul metalotioneina elimină metalele grele din interiorul celulelor și se crede că atrage cisplatina. După ce a fost atrasă de moleculă, cisplatina este expulzată din celula canceroasă înainte de a avea posibilitatea de a deteriora ADN-ul.
Se crede că unele proteine ajută ADN-ul dintr-o celulă să se repare după expunerea la medicamente pentru chimioterapie. Rezistența la cisplatină poate apărea atunci când acele proteine sunt prezente într-o celulă vizată de medicament. Nivelurile de proteine, cum ar fi proteina nucleară XPE-BF, cresc adesea după administrarea de medicamente pentru chimioterapie pentru o perioadă lungă de timp, crescând probabilitatea rezistenței la cisplatină.