„În absență” este un termen legal care înseamnă „în absență”. Din punct de vedere juridic, se referă la un proces sau o condamnare care are loc fără prezența inculpatului. În Statele Unite, procesele în absență sunt în general considerate neconstituționale, dar multe alte națiuni și unele legi internaționale permit procese și condamnări ale inculpaților fără prezența acestora.
Există mai multe argumente împotriva proceselor în lipsă. Unul dintre argumentele principale sugerează că condamnarea sau judecarea unui inculpat fără prezența acestuia îi refuză dreptul fundamental la un proces echitabil. Fără a fi prezent, inculpatul nu poate face o pledoarie, nu poate depune mărturie în numele său sau se poate consulta cu un avocat. Multe legi și precedent judiciar prevăd că inculpatul trebuie să fie prezent la fiecare etapă a unui proces care ar putea implica drepturile sale, inclusiv la o trimitere în judecată, o audiere de recunoaștere a vinovăției și o sentință. În cazul în care pârâtul nu este prezent în aceste momente cruciale, nu există nimeni care să-și salveze drepturile împotriva încălcării, ceea ce poate duce la invalidarea întregii proceduri.
Există unele excepții de la legea în absență chiar și în regiunile cu linii directoare stricte care necesită prezența inculpatului. De exemplu, în unele zone, dacă un inculpat alege în mod voluntar să nu se prezinte la un proces după ce acesta a început, cum ar fi părăsind regiunea, el sau ea poate fi supus unui proces în absență și a unui verdict. În plus, dacă inculpatul provoacă o întrerupere în instanță după un avertisment de înlăturare, el sau ea poate fi luat pentru a permite procesului să continue neîntrerupt. De asemenea, hotărârile de absență pot fi permise în cazuri minore când inculpatul oferă permisiunea scrisă pentru ca procesul să continue în absența sa.
Regiunile fără legi în lipsă desfășoară adesea procese pentru inculpații care nu sunt cetățeni, pentru cei a căror locație nu este cunoscută sau chiar pentru cei a căror locație este suspectată, dar nu au fost încă prinși. La procesele de război de la Nürnberg, de exemplu, mai mulți lideri cunoscuți ai activităților naziste au fost condamnați în lipsă de tribunal. Fugitorii din justiție sunt adesea supuși acestui tip de proces, deși este neobișnuit ca o țară cu legi în absență să extrădeze un inculpat într-o țară care l-a condamnat fără un proces echitabil.
Deși este considerată o încălcare a drepturilor individuale ale omului și a unui proces echitabil în unele regiuni, alte regiuni favorizează argumentul că justiția nu necesită întotdeauna prezența fizică a inculpatului, mai ales în fața unor dovezi copleșitoare. Verdictele proceselor care nu au inculpat nu numai că sunt uneori disprețuite ca fiind inechitabile, dar sunt, de asemenea, în general inaplicabile până când inculpatul condamnat este găsit sau extrădat. Cei condamnați în lipsă trebuie, în general, să ia măsuri de precauție pentru a evita vizitarea teritoriilor guvernate de acuzatorii lor, dar mulți pot trăi în libertate totală în alte părți ale lumii.